Epidemiile în istorie – Cum ne schimbă traiectoria vieții?

Întrebări ale politicii contemporane, Probleme sociale

Text – Alexandra Dicu

Grafică – Maria Cristea

Trăim în mileniul al treilea,viețile noastre își continuă cursul pe care îl au,chiar dacă ne confruntăm cu probleme la care luam pentru prima dată parte în viețile noastre, dar acestea nu reprezintă ceva nou sub soare pentru istorie.De-a lungul timpului, omenirea s-a confruntat cu 3 mari probleme: foametea, războiul și molimele.

Ne trezim dimineața, ne întindem și ne întrebăm : ”Ce îmi va aduce ziua de astăzi?”.  În Roma Antică sau Egiptul Antic, omenirea avea aceleași 3 mari probleme. Dar vremurile s-au schimbat.  Desigur, încă ne confruntăm în diferite părți ale lumii cu ele, dar acum avem șansa la o viață mai liniștită, în cazul în care avem și norocul să trăim în niște zone privilegiate. În ultimele câteva decenii au reușit să fie ținute în frâu aceste probleme, comparativ cu secole în urmă. Desigur, problemele acestea nu sunt rezolvate total , nici măcar pe aproape, dar ”au fost transformate din forțe incomprehensibile și incontrolabile ale naturii în provocări care pot fi gestionate” -Yuval Noah Harari.

Omenirea îmbrățișează cu ardoare credința. Generație după generație, oamenii s-au rugat la zei, îngeri, sfinți , dar foametea, războiul și epidemiile tot au apărut și au cauzat moarte si teroare. Oare zeii să îi fi abandonat pe oameni , oare credința lor nu era destul de puternică sau încă nu evoluase știința destul pentru a afla care sunt cauzele, pentru a stopa și a combate ?

Un aspect esențial al raportului dintre om și mediu privește rolul factorilor microbieni și al epidemiilor în istorie.Este o problemă complexă,de ordin biologic,dar și social în același timp. Nu încape îndoială că acțiunea microbiană și evoluția epidemiilor sunt strâns legate de particularitățile fiecărei epoci și civilizații, de întreaga evoluție socială și științifică. Astfel, se poate observa fără doar și poate, că odata cu progresul științific, speranța de viață a omului a crescut. În ultima sută de ani, progresele tehnologice, economice și politice au creat o plasă de siguranță din ce în ce mai rezistentă pentru omenire.

Molimele și bolile infecțioase reprezentau pentru oamenii din Antichitate o mare problemă. „Orațele în continuă agitație, conectate între ele de un flux necontenit de negustori, funcționari, pelerini, au fost deopotrivă leagănul civilizației umane și focarul ideal pentru agenții patogeni”, precum spune Yuval Noah Harari. Oamenii erau pe deplin conștienți că s-ar putea îmbolnăvi și muri în orice moment, o epidemie s-ar putea declanța oricând iar vietile lor ar lua sfârșit.

Dezastrul s-a produs de câteva ori pe scară largă în cursul istoriei, atunci când civilizații venite din Europa luau contact cu civilizații diferite, care erau relativ izolate și care nu aveau un sistem imunitar la fel de bine dezvoltat ca al acestora. Astfel, se ajungea în situația ca populații neimunizate, care nu cunoscuseră niciodată o anumită boală, să intre în chip brutal sub stăpânirea ei, fără ca organismul să aibe vreo cale de scăpare. Acest fenomen al epidemiilor pricinuite de contactul între populații diferite este cunoscut de multă vreme. Darwin nota următoarele cu privire la declinul demografic al unor populații din diferite părți ale lumii: „Oriunde pătrunde europeanul, moartea pare a urmări pe baștinași”.

Mână în mână cu epidemiile a mers foametea,care slăbea astfel organismul, iar în momentul în care o epidemie se declanșa era clar că organismul nu va avea forța necesară în a se apăra și a ieși victorios din această lupta crâncenă. Dintre factorii naturali este pusă în cauză și clima,cu variațiile sale, care pot influența răspândirea epidemiilor fie direct, fie, mai ales, prin intermediul rolului lor economic: foametea,explicabilă adesea prin dereglări climatice.

Epidemiile nu au acționat singure, ele reprezintă doar o verigă dintr-un lanț mult mai complicat. Foametea, războaiele, dereglările climatice, ca și alte carențe ale mecanismului ecologic, social sau economic au mers împreună și, chiar dacă în cele din urmă epidemiile sunt cele care au secerat cele mai multe vieți omenești, o privire de ansamblu nu le poate detașa de întregul context al realității sociale și naturale.

Prima pandemie cunoscută este cea de ciumă, boală care își are originile în platourile Asiei Centrale, boală care atinge bazinul mediteranean în anii 541-542. Cunoscută și sub numele de ”ciuma lui Iustinian”, răspândirea acesteia a fost favorizată de comerțul activ din Mediterană, ciuma bântuind până în anul 767.

Una dintre cele mai cunoscute epidemii este „Moartea Neagră”, declanșată în anii 1330, în Asia. A început când o bacterie, găzduita de purici, a început să infecteze oamenii pișcați de aceștia. S-a răspândit rapid cu o armată numeroasă formată din șoareci și șobolani, ciuma ajungând în mai puțin de 20 de ani pe țărmurile Oceanului Atlantic. Au murit între 75 de milioane si 200 de milioane de oameni, mai bine de un sfert din populația Eurasiei. Moartea Neagră nu a fost un eveniment singular și nici cea mai cumplită molimă din istorie, pentru că ceea avea a urma , avea să schimbe din nou viețile oamenilor și să le aducă un zbucium permanent în suflete.

În  anul 1520, printre trilioanele de celule ale sclavului Francisco de Eguia, se afla o bombă cu ceas, care abia aștepta a fi detonată. La 5 martie 1520,o flotă de 900 de soldați spanioli a pornit de pe insula Cuba către Mexic. Ajunși pe terioriulMexicului,bomba periculoasă pe care o avea Francisco in organism a fost declanșată,virusul începând a se mutiplica în corpul său, fiind vizibil  nivelul pielii. A fost îngrijit de o familie amerindiana din orașul Cempoallan. A infectat membrii familiei, care și-au infectat vecinii. De aici era deja clar în ce sens o va lua această viitoare epidemie pe tot cuprinsul Mexicului și mai departe. În martie 1520 sosise flota spaniola, în Mexic traiau 22 de milioane de oameni, în septembrie mai erau în viață 14 milioane. Variola a fost doar prma lovitură, băștinașii au fost ”îmbogățiți ”mereu de către flotele europene cu noi boli, care le-au determinat sfărșitul prematur. Nimic în viața aceasta nu vine singur, vine mereu însoțit, exact așa a fost și pentru mexicani . A pornit cu variola, s-au adăugat valuri mortale de gripă, pojar și alte boli infecțioase, astfel, în anul 1580, populația scăzuse la mai puțin de 2 milioane de locuitori.

Primii agenți patogeni ai gripei, tuberculozei și sifilisului au fost introduși de căpitanul James Cook, în 1778, în Hawaii. La început, insulele hawaiiene aveau o populație de jumătate de milion de locuitori. Până în 1853, în Hawaii mai erau 70 000 de supraviețuitori.

Un alt val important al epidemiilor este în 1918, în timpul Primului Război Mondial, când soldații din tranșeele din nordul Franței au început să moară cu miile din cauza a ceea ce a fost botezat ca ”gripa spaniolă”. În mai puțin de jumătate de an, aproximativ jumătate de miliard din populația globului a fost infectată (pe atunci populația era de 1,5 miliarde de locuitori). În mai puțin de un an, pandemia a ucis între 50 și 100 de milioane de oameni.

Lumea s-a confruntat întotdeauna cu epidemii,dar de diferite forme. Uneori vin în valuri mai mici, alteori în valuri mai mari.Uneori omoară milioane de oameni, alteori zeci sau sute de milioane.

Odată cu evoluția pe care a cunsoscut-o lumea, cu precădere în ultimul secol, omenirea a devenit și mai vulnerabilă în fața epidemiilor, ca urmare a creșterii populației și, pe scurt, a globalizării. Dar medicina secolului XX, și mai ales a secolului XXI a evoluat, astfel ele reprezintă o așa-zisă ”portiță de scăpare”. Grație acestor evoluții din cadrul medicinei avem vaccinuri, antibiotice.  Incidența, cât și impactul epidemiilor au scăzut drastic în ultimele decenii. Dar nu se știe niciodată când o epidemie poate să bată la ușa întregii umanități și să schimbe direcția vieții oamenilor, exact așa cum s-a înâmplat în noiembrie –decembrie 2019.

Odata la câțiva ani, ne alarmăm din pricina izbucnirii unei potențiale molime noi, precum gripa aviară din 2005 și Ebola din 2014. Epidemia de Ebola din Africa de Vest a părut la început că va scăpa de sub control, iar pe 26 octombrie 2014 OMS a descriis-o ca fiind ”cea mai gravă urgență de sănătate publică din epoca modernă. Cu toate acestea, până la începutul lui 2015 epidemia fusese ținută în frâu,iar în 2016 OMS a declarat că luase sfârșit. De orice fel ar fi epidemiile ,de lungă sau scurtă durată, acestea tot provoacă daune economice însemnate și, mai ales, anxietate în rândul oamenilor.

Nimeni nu poate garanta că epidemiile nu se vor întoarce, deoarece tocmai ce ne confruntăm cu una.Viețile ne-au fost schimbate, am avut sentimentul că bâjbâim prin lume și că ne căutăm locul, pentru că lumea pe care o știam s-a schimbat, iar uneori poate părea că s-a schimbat aproape peste noapte. Nu putem compara numărul deceselor de acum cu cele produse de Moartea Neagră, dar în comparație cu epidemiile precedente, acum omenirea nu se confruntă cu un virus atât de agresiv, probabil și datorită evoluției la care am luat parte.

Există o istorie ciclică a epidemiilor, ”cu apariția, amplificarea și dispariția unei boli, uneori cu revenirea ei, cu înlocuirea unor valuri epidemice cu altele”, precum spune Lucian Boia. Societatea reacționează prin metode specifice, prin felul în care societatea receptează agenții microbieni, prin capacitatea de a-și organiza apărarea.

Nu există nicio cale de a izola o secțiune a realității pentru a o transforma într-un loc veșnic sigur și previzibil. Indiferent de grija noastră, parte din lucrurile excluse vor reveni mereu înapoi, sub diferite forme. Dar chiar de ar fi posibil să elimini premanent orice amenințare, orice pericol, orice provocare – toate aceste lucruri a însemna să faci loc unui alt pericol: „acela al infantilizării umane permanente și al inutilității umane”.(Jordan B. Peterson)

Chiar dacă medicina a evoluat considerabil, globalizarea contribuie și ea la o răspandire mult mai puternică a epidemiilor, ca urmare a raporturilor tot mai strânse dintre zonele  lumii. Omul a contribuit astfel la modificarea datelor naturale, dar nu le-a putut anihila, factorul microbian rămânând in permanență un element fundamental al mediului și al istoriei.

Cum este distrusă Brazilia, chiar acum?

Întrebări ale politicii contemporane, Probleme sociale

Probabil ați auzit despre toate atrocitățile care se întâmplă în Brazilia, nu?

Știm că Pădurea Amazoniană, un ecosistem de care o lume întreagă are nevoie pentru supraviețuirea sa, arde; știm că orașele Braziliei au cele mai mari rate ale  criminalității din lume și știm că a devenit una dintre cele mai afectate  țări în ceea ce privește cazurile de coronavirus, dar cine este responsabil?

Brazilia este una dintre cele mai influente țări ale lumii. Nu doar prin importanța acesteia la nivelul Americii latine, dar și prin faptul că deține controlul asupra 1/5 din oxigenul pe care îl respirăm, bunăstarea țării ar trebui să ne preocupe pe toți. Cu toate acestea, din păcate, prosperitatea Braziliei este sufocată de Președintele Jair Bolsonaro.

Provocările democrației și ordinii civice din Brazilia, a cincea cea mai populată țară din lume, au crescut semnificativ în ultimele două luni.

Președintele Braziliei, Jair Bolsonaro, a fost adesea descris ca fiind un “Trump latin”, iar această descriere poate fi ușor justificată. Cei doi lideri sunt naționaliști ce își declară, adesea, dragostea atât pentru Dumnezeu, cât și pentru arme și conservatorism. Mai mult decât atât, ambii lideri prezintă o pasiune pentru Twitter, aplicație prin intermediul căreia fac observații subtile și retorice.

Jair Bolsonaro- un Trump brazilian?

Dar cine este Bolsonaro, Președintele ce refuză să ia în considerare atât criza epidemiologică, cât și criza climatică?

Un alt lider de dreapta…

În 2018, Jair Bolsonaro, un politician de extremă-dreaptă și un fost membru al congresului, cunoscut pentru retorică ultraconservatoare și profund ofensivă, a fost ales președinte.

Dictatura Braziliei a căzut în 1985, însă, Bolsonaro pare să regrete evenimentele istorice. Afirmându-și public admirația pentru trecutul dictator brazilian, Bolsonaro își dorește un regim autoritar puternic și o armată și mai puternică.

Reprezentând o țară ce își împarte granițele cu cele mai mari țări producătoare de droguri din lume, o mare parte a problemelor naționale au fost declanșate din cauza acestor rivalități. Cu toate că susține un guvern autoritar, acțiunile lui Bolsonaro au rezultat în nepregătirea, de multe ori chiar și neplătirea, poliției ce nu mai poate face față violenței. De când a fost ales președinte, accesibilitatea armelor este în creștere.

“Ce vă interesează de pădurea amazoniană? Este a Braziliei.

Majoritatea brazilienilor consideră că focul din 2019 nu a reprezentat un simplu accident; ei cred că au fost declanșate de agricultorii care s-au simțit încurajați de președintele ce sprijină defrișarea în scop economic.

Cu doar câteva luni în urmă, pădurea amazoniană se afla în pragul distrugerii, deoarece regimul autoritar descoperise un potențial profit. Aceasta prezintă numeroase resurse naturale , dar majoritatea sunt inaccesibile, motiv pentru care Bolsonaro a oferit terenuri gratuite și i-a plătit pe brazilieni să se stabilească mai adânc în pădure.

Populația indigenă- pădurea amazoniană

Incendiile reprezintă o modalitate obișnuită de a curăța terenurile, iar, în august 2019, peste 30.000 de incendii au devastat pădurea amazoniană.

Trebuie menționat faptul că, în ultimii cincizeci de ani, 17% din pădure a fost defrișată. Un raport din 2018 avertizează că, dacă cifra se apropie de 25, se va prăbuși, eliberând o cantitate imensă de dioxid de carbon în atmosferă, încălzind și mai mult planeta.

De asemenea, Bolsonaro a micșorat bugetul de finanțare a numeroase rezerve indigene situate în interiorul pădurii tropicale. Aproape un milion de indigeni sunt în pericol, deoarece politicienii pun creșterea economică înaintea mediului înconjurător.

Deoarece pădurea amazoniană nu reprezintă doar o problemă națională, G7 a oferit un ajutor de 22 de milioane de dolari pentru combaterea incendiilor din amazon, ajutor care, din păcate, nu a fost acceptat. Bolsonaro și-a pus mândria în fața țării sale, respingând ajutorul G7, pentru că Președintele Macron “l-a acuzat de minciună”.

Bolsonaro a răspuns tuturor comentariilor internaționale, ce și-au exprimat neliniștea față de ceea ce se întâmpla în Brazilia, prin a spune: “Pădurea amazoniană este a Braziliei, nu a lumii.”

“Brazilienii au imunitate la coronavirus-”

Ca mulți alți lideri conservatori, Bolsonaro nu admite gravitatea pandemiei, chiar dacă 1,6 de milioane de brazilieni au fost infectați.

Controversatul președinte a afirmat, în martie, că brazilienii au imunitate naturală la coronavirus, de aceea măștile nu erau necesare, dar, la doar o lună după acest comentariu detașat, Brazilia a devenit una dintre cele mai afectate țări.

Încă de la începutul pandemiei, Bolsonaro a promovat neîntreruperea activităților economice. În primele săptămâni, un ministru al sănătății a demisionat, iar altul a fost concediat, ca răspuns la nefavorabila gestionare a situației. Pe fondul acestui haos, testarea în masă nu a decolat niciodată.

De asemenea, la începutul lunii iunie, guvernul lui Bolsonaro a încetat să mai publice totalul său zilnic de cazuri și decese, argumentând că cifrele pe care le-a eliberat erau inexacte, deoarece erau prea mari.

Bolsonaro a apărut adesea în public, strângând mâna susţinătorilor, de multe ori fără să poarte masca. A spus, adesea, că trecutul său de atlet îl va proteja de virus, şi chiar dacă ar fi să se infecteze va fi ca o gripă uşoară.

În mod ironic, Bolsonaro a fost infectat cu coronavirus acum câteva săptămâni…

Atunci, cum a câștigat?

Cu toate că Bolsonaro și Berdimuhamedow au răspuns în același mod neglijent pandemiei, Brazilia se deosebește de Turkmenistan prin faptul că este o democrație.

Înțelegând atitudinea lui Bolsonaro nu doar față de pandemie, dar și față de mediul înconjurător, multiculturalism și societate, ați crede că oamenii nu l-ar putea susține, nu-i așa?

Dar, deși mulți sunt revoltați de comentariile sale rasiste, sexiste și homofobe, conservatorismul său a reușit să atragă o mare parte a brazilienilor ce proritizează tradiția, religia și cultura.

Așadar, ca și câștigul lui Trump, susținerea lui Bolsonaro va rămâne, cel puțin pentru noi, o mare enigmă…