Redactor – Ștefania Gheorghe

Grafica – Anca Lazăr

“După câte știu eu, intră în vigoare chiar acum. Imediat, fără întârziere!”, au fost cuvintele lui Schabowski spuse din greșeală care au dus la prăbușirea zidului menit să reziste cel puțin 100 de ani. 

 Lumea întreagă privea acest eveniment ca momentul în care lua sfârșit o întreagă eră. Pentru mulți germani acest eveniment marca reuniunea cu oamenii de care au fost separați în mod forțat. Era ceva ce populația RDG (Republica Democrată Germania – fiind parte din blocul comunist și aflată sub controlul sovieticilor până în 1989) își dorea de mult timp și pentru care milita în stradă, dar fără folos până la acel moment. La data de 9 noiembrie, purtătorul de cuvânt al Germaniei de Est face marele anunț. Acesta informează că începând cu momentul interviului său, cetățenii RDG pot trece în Germania de Vest prin orice punct al frontierei fără să mai aibă nevoie de autorizație. Iar această informație a provocat o întreagă mișcare a est-germanilor împotriva Zidului.

Contextul Războiului Rece și apariția Zidului

Din 1945 (Sfârșitul Celui de Al Doilea Război Mondial) Germania a fost guvernată de cele 4 mari puteri învingătoare. Berlinul a capatat un statut special in acest sens, reprezentând “granița” dintre influența occidentală și cea sovietică. Izbucnirea Războiului Rece a făcut că zonele de ocupație americană, britanică și franceză să se unească în Republica Federală Germania, în 1949. Reacția sovieticilor nu a întârziat să apară, așa că zona lor de ocupație avea să fie proclamată Republica Democrată Germania, cu capitala în Berlinul de Est. 

Germania de Vest s-a dezvoltat ca o țară capitalistă, cu o economie susținută de planul Marshall (plan de reconstrucție inițiat de americani, cu scopul de a ajuta statele profund afectate de război), în timp ce Estul urma modelul sovietic, cu un guvern autoritar. Aceasta era ce mai prosperă țară socialistă, dar est-berlinezii își doreau libertatea pe care Vestul o oferea, astfel că mulți dintre ei alegeau să plece. Autoritățile sovietice erau nevoite să împiedice migrația celor atrași de prosperitatea Vestului, pentru că pierdeau treptat forță de muncă semnificativă, așa că decid construirea a 45 de kilometri de zid din sârmă ghimpată.

Ceea ce urma să fie considerat “un gard de sârmă” s-a transformat într-un zid înalt, bine păzit și plin de capcane, ce urma să împiedice oamenii să treacă de el. Acest simbol al divizării Europei în urma celui de al Doilea Război Mondial era numit de Occident “Zidul Rușinii” ce întruchipa incapacitatea de concluzionare a războiului dintre sovietici și occidentali. Zidul a devenit in timp o barieră în calea multor oameni, iar o parte din cei ce au vrut sa il traverseze, si-au pierdut viata incercand. 

Zidul Berlinului era vazut la nivel international ca reprezentarea a tot ce presupunea absolutismul unei ideologii comuniste. Obligarea oamenilor sa ramana, cand ei isi doreau din suflet sa plece. 

Principalul agent afectat de decizia construirii zidului a fost populația. Oamenii au fost despărțiți de familiile lor, și-au pierdut locurile de muncă, iar Germania de Est a devenit un teritoriu izolat. Zidul construit pentru a “proteja” populația est-germană a devenit un zid împotriva poporului pe care era menit să îl apere, în timp ce marii Germaniei de Est numeau zidul “protecție împotriva fasciștilor” și susțineau ideea de apărare a populației în fața “fasciștilor occidentali și spioni”. 

Impactul asupra Europei

Pentru 38 de ani, zidul Berlinului nu a fost doar un zid fizic care să despartă două republici. Acesta reprezenta granița simbolică dintre capitalism și comunism, linia de demarcație a Cortinei de Fier (linia de demarcație dintre Europa de Est și cea Occidentală în perioada Războiului Rece). Căderea Zidului Berlinului nu a fost singurul eveniment marcant în istoria perioadei comuniste în statele europene. Finalul anilor ’80, începutul anilor ’90 a fost marcat de căderea regimurilor din mai multe state, in special cele est-europene. Pierderea influenței sovietice din Germania a fost doar o picătură într-un ocean. S-a creat un efect de domino și a provocat proteste în alte state cu regimuri comuniste. Țările Baltice și-au declarat independența față de Uniunea Sovietică. Rusia a încercat să oprească expansiunea acestor mișcări, dar nu a avut un rezultat. Dorința oamenilor de libertate era prea mare. Reunificarea Germaniei a deschis posibilitatea statelor din fostele blocuri estice la aderarea la UE. În 3 ani (2004-2007) 12 state noi au aderat la Uniunea Europeană. Acest lucru a dus din ce în ce mai mult la o Uniune “întreagă și liberă”.

Impactul asupra Germaniei

Căderea Zidului Berlinului a fost primul pas făcut în reunificarea Germaniei. Regimul comunist era la pământ, statul in sine s-a dizolvat in urma unificării, iar Germania a susținut alegeri libere în 1990. 

Opinia germanilor este încă și astăzi împărțită privitor la impactul căderii Zidului. Dacă pentru vestici însemna reunificarea Germaniei, pentru estici impactul era mult mai mic privind doar in interiorul fostelor “granițe”.

Căderea Zidului nu a pus capăt definitiv diviziunii Germaniei. Oamenii încă vorbesc despre un zid rămas în memoria lor. Mai bine de trei decenii mai târziu, mulți germani din Est încă se simt marginalizați și priviți cu superioritate. Acest sentiment a determinat apariția mișcărilor populiste din anumite regiuni ale Germaniei. Diviziunea între Germania de Vest și cea de Est încă persistă și se intersectează cu forme de rasism instituțional, oferind un succes uriaș partidelor de extremă dreapta din Est. Se spune că după căderea Zidului, multe dintre funcțiile înalte au fost oferite în mod nemeritocratic vesticilor, doar pentru că erau, ei bine, vestici.

Din punct de vedere al industriilor și forței de muncă, Germania Occidentală a atras cea mai mare parte a capitalului și a migranților calificați. Acest lucru a extins piețele și a atras alte investiții sau chiar mai mulți imigranți in Vest. Între timp, Estul rămânea în declin, cunoscând perioade de stagnare și confruntându-se cu orașe fantomă. 

S-au remarcat de-a lungul timpului și diferențe religioase sau culturale între cele două Germanii, foștii vest-germani fiind persoane mult mai religioase, ce păstrează tradițiile și respectă într-un procent mai mare normele religiei, religie ce est-germanilor le-a fost interzisă în perioada influenței sovietice. 

Chiar dacă au trecut mai bine de 30 de ani de la aceste evenimente, est-germanii încă lucrează la a se adapta și integra într-o lume europeană de care au fost separați zeci de ani.