Fragilitatea adevărului în secolul XXI

Uncategorized

Omenirea se confruntă de o vreme îndelungată cu dificultatea de a distinge între adevăr, adevărul „îndulcit” și non-adevăr. Singura metodă prin care ne putem asigura că nu vom transmite mai departe acest neajuns este să ne tratăm la nivel colectiv, să fim verticali și asumați, să ne propunem să înțelegem proveniența acestei tentații de a ne lăsa furați de scenarii care împrumută elemente din realitate, dar nu sunt sub nicio formă conforme cu aceasta. 

Niciun domeniu nu a rămas ferit, tot ceea ce trăim este atins de retușuri care nu ne mai permit să ne dăm seama care sunt contururile exacte ale lumii în care trăim. De la deformarea trecutului pe care o promovează istoricii de ocazie precum Napoleon Săvescu, care susține că dacii au inventat roata, plugul, primul alfabet și au avut un imperiu care cuprindea mai toată lumea (în afară de America și Australia) la știrile false precum cea cum că Europa va cunoaște o criză energetică fără precedent, care va așterne o beznă cumplită. Fără a cădea în patima glorificării anilor pe care nu i-am prins, îmi permit totuși să afirm că mijloacele de direcționare a opiniei maselor nu erau înainte atât de bine puse la punct. Știm că împărații Romei Antice băteau o monedă pe care chipul lor era redat nicidecum fidel, ci atât de îmbunătățit încât nu mai semăna cu cel care era reprezentat, lucru care va fi continuat prin portrete care nu cuprind niciun defect fizic dintre cele pe care le avea persoana reală. Astăzi, pe lângă punerea într-o lumină bună a unui individ, mai gravă și mai atent instrumentată se dovedește aducerea cu forță în fața  unei idei, a unui grup, nivelul de control crescând. Evident, și înainte exista dorința unor grupuri de a-și impune crezurile asupra altora, dar nu aveau la dispoziție metode atât de rafinate și de bine orientate.

Isteria generalizată și anomia sunt la ordinea zilei. Un dezechilibru, fie el politic sau de orice altă natură, ne împarte în tabere în decurs de câteva minute, căci nu  mai avem răbdare să analizăm chestiunile sistematic, să îi acordăm celuilalt dreptul la replică, să întreprindem cercetări proprii. Dacă grupul căruia îi aparținem a adoptat o anumită atitudine față de un subiect (exemplu provaccin/antivaccin), șansele sunt foarte mari să ne identificăm cu crezul grupului, din dorința de apartenență. La fel stau lucrurile și în cazul simpatiei pentru un anumit partid ‒ mulți dintre noi ne poziționăm părtinitor, scoțând în evidență calitățile partidului în cauză și îi negăm/omitem gafele. Din perspectivă psihlogică, motivele sunt suficiente, dar asta nu înseamnă că, dacă ne-am propune să ne dezvățăm de această „comoditate a gândirii” nu am reuși să vedem lucrurile ca atare.

Cum facem să ne păstrăm adevărul personal? Cum facem să nu ne formăm un adevăr care deraiază de la faptele reale? Specialiștii nu se pun de acord, teoriile lor, nu de puține ori, se contrazic, dar ceea ce mulți dintre ei afirmă este că doi factori ne cresc vulnerabilitatea față de informațiile deformate ‒ singurătatea și neîncrederea. Situația pe care o traversăm a dovedit cu prisosință că reducerea comunicării la mediul online este un deserviciu, pentru că știrile sunt tot mai puțin controlate și organele care acum câteva decenii aveau o autoritate în domeniul lor de competență, acum sunt bagatelizate și ridiculizate (cazul OMS în contextul severității normelor anti-covid). Utilă în cadrul conștientizării faptului că ne agățăm irațional de adevărul personal este consultarea unor cărți/studii care tratează subiectul precum „Secolul singurătății” de Noreena Hertz ‒ „Relația dintre singurătate/izolare și agresivitate/neîncredere determină, în registru politic, preferința multor oameni pentru populism și sisteme politice autoritare. Altfel spus, cu cât suntem mai singuri, cu atât devenim mai agresivi, și cu cât suntem mai agresivi, cu atât suntem mai vulnerabili față de discursul utopiilor populiste”.

Mici concluzii:

-nimeni nu este ferit de acest fenomen, dar gradul de educație și interes modifică probabilitatea de a deveni victime ale acestuia;

-niciodată nu putem fi siguri că ne poziționăm sută la sută de partea corectă într-un domeniu atât de volatil precum cel politico-social și este esențial să nu uităm niciodată acest lucru;

-este recomandat să ne formăm un adevăr personal, să nu ne limităm la simpla preluarea a adevărurilor „în vogă”, dar trebuie să avem disponibilitatea de a-l modifica/ a renunța la acesta atunci când se dovedește contrafactual, pripit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s