Congresul PNL – festival al democrației sau batjocură politică?

Întrebări ale politicii contemporane

Redactor: Ștefan Brădianu

Grafician: Antonia Drăgan

Pe 25 septembrie a avut loc, în uralele unor delegați și țipetele altora, congresul Partidului Național Liberal- al doilea cel mai mare partid de pe scena politică românească și, în acest moment, cel mai important. Însă, a fost acest eveniment doar o manifestare normală, sănătoasă, poate puțin prea entuziastă a democrației, sau, dimpotrivă, nimic mai mult decât o mascaradă revoltătoare, ce nu are nimic de-a face cu aceasta? Cum poate fi interpretat rezultatul congresului, ce concluzii se pot trage?

Pandemie? Ce pandemie?

Prima și cea mai evidentă problemă a congresului o reprezintă chiar aparenta ilegalitate a acestuia. Din cauza gestionării defectuoase a pandemiei, revigorată de apariția variantei Delta, România trece prin cel mai agresiv val de coronavirus de până acum, în ciuda existenței vaccinului. Sunt doborâte noi recorduri de infectări, în timp ce spitalele nu mai au paturi libere la terapie intensivă, iar vaccinarea trenează. 

Oficialii publici ne îndrumă aproape zilnic să respectăm restricțiile impuse și măsurile de siguranță, precum distanțarea socială, evitarea aglomerării sau purtarea măștii, și susțin că nimeni nu poate sfida legea fără a suferi consecințe pe măsură. În același timp, aceiași oameni politici dovedesc că, într-adevăr, poți fi deasupra legii – dacă zbori precum Superman. Congresul PNL a încălcat mai multe restricții sanitare, însă, deși acesta a fost un subiect intens dezbătut de presă, poliția nu a luat nicio măsură pentru a îl preveni. Nici premierul Cîțu nu a putut explica clar cum de acesta avut loc, menționând doar că congresul PNL nu are loc prea des, de unde putem deduce că este permis să încalci legea, însă să nu o faci prea des. La rugămințile parlamentului, poliția capitalei s-a sesizat și i-a amendat pe organizatori… cu 10 mii de lei, mai exact 2 lei de participant, exact prețul pe care aceste persoane par să îl atribuie respectării legii, 2 lei.

Un prim-ministru și un președinte care iau parte la un asemenea eveniment, și nici măcar nu poartă mască pe toată durata lui, nu mai au nicio legitimitate când îi îndeamnă pe români să respecte măsurile în vigoare. Nici măcar nu este prima dată când acest lucru se întâmplă, dacă ne aducem aminte de petrecerea aniversară a fostului premier liberal, Ludovic Orban, chiar din biroul lui, unde nimeni nu purta mască. Este vital pentru o națiune ca liderii ei să conducă prin exemplu sau măcar să nu își încalce în mod ipocrit propriile reguli, pentru ca poporul să aibă încredere în acestea. Cum se pot aștepta conducătorii țării ca oamenii să respecte restricțiile când nici ei nu o fac? 

Inginerul Lucian Bode, amendat la ambele evenimente, ministrul de interne și, de asemenea, al justiției, s-a scuzat, susținând că el se află doar în calitate de delegat, nu și de ministru. Această personalitate dublă a sa este de înțeles, a dezvoltat-o drept mecanism de adaptare, la nevoia de a se conforma numeroaselor ministere pe care le-a condus: economie, transporturi, interne, justiție; niciodată mai mult de un an. Sperăm că această criză de personalitate a domnului ministru se va rezolva cu succes, înainte de a se muta la următorul birou de la Palatul Victoria.

Care este mesajul transmis? Legile se aplică doar pentru cei ce nu le scriu sau nu au bani să plătească amenda.

Însă congresul în sine nu este decât cireașa de pe tortul incompetenței guvernamentale în gestionarea pandemiei. Încă de la începutul alegerilor interne, interesul principal de la Palatul Victoria a fost câștigarea acestora, tratând cu un oarecare dezinteres administrarea țării. Astfel, sistemul sanitar nu a fost pregătit pentru un nou val de covid, iar campania de vaccinare a devenit o formalitate după ce atât premierul, cât și președintele, au declarat fastuos că au “învins pandemia!”, doar pentru a obține mai multe puncte electorale, neștiind că astfel nu fac decât să le confirme oamenilor ce au dubii în privința vaccinului că nu mai este cazul să și-l facă. 

Toate acestea, împreună cu absența aproape totală a unei campanii ample de informare și de promovare a vaccinului au făcut ca România să aibă a doua cea mai mică rată de vaccinare din UE, deși a profitat de îndeajuns de multe doze pentru a-și inocula aproape toată populația.

Schimbarea la față în PNL, fără vreo consecință reală

Florin Cîțu este un politician lipsit de carismă și de vreo viziune progresistă, ori cât de mult ar încerca să pozeze într-un tânăr modern, școlit în afară, cu un trecut imaculat (lucru care deja se știe că este fals), gata să reformeze România după exemplu occidentului, pe care îl admiră atât de mult. Pentru a-și crea această imagine, el vorbește despre cum ascultă rock, frecventează cafenelele și îi place să citească, în timp ce se îmbracă lejer cu blugi și adidași, astfel părând mai modern și mai uman decât restul politicienilor. Deși a reușit să îi păcălească pe mulți cu această mască (speriind susținătorii vechiului sistem corupt, atât din PSD, cât și din PNL, care se temeau că o schimbare adevărată, în defavoarea lor, ar putea urma, și dându-le speranță celor din USR care vedeau în el un partener), în final, nu a putut continua actul pentru multă vreme. Această percepție înșelătoare a fost spulberată definitiv în urma mai multor gafe recente, precum momentul în care s-a comparat cu Superman, care salvează lumea. Toate acestea în timp ce țara pe care o administrează trece printr-o criză sanitară de mari proporții, unde spitalele, fără paturi libere, explodează fără niciun supererou care să vină să salveze pacienții. Florin Cîțu este de fapt un om foarte simplu, cu o ideologie neo-liberală toxică, care pune oamenii pe ultimul loc, lipsit însă de cunoștințele necesare pentru a o implementa. Exact ca un mic satrap, cum a fost descris de fostul său șef, este lipsit de vreo abilitate reală de a ghida o echipă, fiind incapabil de lucru în echipă, el conduce doar prin amenințări și așteaptă mereu indicații de mai sus, nu este greu de ghicit cât de sus

În același timp, spre deosebire de Orban, el nu are vreun trecut politic real și nici nu profită de încrederea membrilor de partid tradiționali, acei membri, mai mult sau mai puțin competenți sau integri (adesea mai puțin), care la finalul zilei, constituie esența reală a partidului. El nu are nimic în comun cu aceștia, care, la finalul zilei, au sacrificat și riscat (inclusiv prin fapte penale) mult mai mult pentru partidul din care fac parte de mai multă vreme. Pentru ei, Cîțu este un străin, care n-a mâncat salam cu soia, pe care ei nu îl pot înțelege și de care nu le pasă atât de mult. Nu vă faceți iluzii, nu principiile îl separă pe premier de restul partidului – lucru care a fost clarificat din momentul în care #EchipaCâștigătoare a racolat politicieni urmăriți penal, aducându-i sub aripa protectoare a Cotroceniului – pur și simplu, Cîțu nu este unul de-al lor, dar pare că va fi cât de curând. 

O importanță deosebită în războiul de uzură dintre Orban și Cîțu a avut-o și imensul fond de dezvoltare “Anghel Saligny”, în valoare de 10 miliarde de euro, care nu a fost nimic mai mult decât o mită electorală oferită de către prim-ministru baronilor locali “liberali”.

În aceste condiții, deși președintele ales al PNL pare radical diferit de conducerea de până acum, este puțin probabil ca o schimbare reală în modul în care este guvernată țara să aibă loc.

Forțele externe misterioase care intervin în democrația noastră

Klaus Iohannis a spus în 2015 că președintele nu ar trebui să intervină într-o campanie electorală, ci să își vadă de treaba lui și ar fi trebuit să își urmeze propriul sfat. După ce a intervenit în flagrant, spre acuzele populației, în campania electorală de la alegerile legislative din 2020, și de această dată, șeful statului s-a asigurat că rezultatul dorit de el este obținut, chiar dacă nu într-un mod cu adevărat victorios. Arbitrul imparțial și garantul democrației și-a lăsat atribuțiile constituționale de-o parte și a coborât la nivelul luptei de stradă dintre Orban și Cîtu.

Cum ar putea ajunge președinte de partid un om fără nici profilul unui membru loial și tradițional de partid și nici al unui lider ce va revoluționa partidul asigurându-i succesul în viitor? Doar în urma unei intervenții spectaculoase, poate nu chiar divine, însă clar de sus. Președintele Iohannis și-a dorit dintotdeauna să poată guverna țara direct, fără vreun obstacol (democratic) de vreun fel, displăcându-i profund viața de partid de care s-a tot ferit pe parcursul carierei sale politice. Ce și-a dorit cel mai mult șeful statului a fost să aibă un om aproape apolitic, care doar să răspundă la ordinele sale fără să comenteze. Astfel se explică divorțul de Orban, care avea totuși propriile ambiții, și înlocuirea lui, întâi cu generalul Ciucă (obișnuit, literalmente, cu ordinele), apoi cu Florin Cîțu, în care a văzut, pe bună dreptate, un yesman, un om slab, fără coloană vertebrală, gata să respecte cu sfințenie orice poruncă primește pentru a se menține unde se află. Spre deosebire de restul persoanelor care au colaborat cu Cîțu, președintele nu s-a lăsat păcălit de aparențe și a profitat de el, influențând în mod direct alegerile interne din PNL pentru a pune la cârma partidului o marionetă. Fostul lider al partidului a tot povestit despre cum Iohannis a tras numeroase sfori pentru a se descotorosi de el, iar, cel mai recent, a orchestrat criza guvernamentală pentru a se scapă de persoanele incomode din guvern, cu scopul principal de a acapara total anumite funcții importante din justiție. Nu în ultimul rând, mulți acuză că președintele inclusiv a negociat un blat cu principalul său inamic public, PSD, pentru a amâna în mod profund neconstituțional moțiunea de cenzură până după congres.

Aceasta a fost formula magică utilizată de președinte pentru a îl ateriza forțat pe Superman în fruntea unui partid care se prăbușește. Merită menționat și că, în ciuda tuturor acestor eforturi, Cîțu nu a obținut decât 60% din voturi. Restul voturilor nu sunt ale lui Orban, el în sine fiind la fel de anost și de nepriceput, ci numai modalitatea partidului de a se manifesta împotriva acaparări ostile a conducerii, alături de urletele aproape animalice din timpul discursurilor.

Țara este și a fost mereu pe ultimul loc

Nu în ultimul rând, am aflat că administrarea țării ocupă ultimul loc pe agenda guvernanților ei. Premierul și membri din echipa sa au zis de mai multe ori că după congress vor începe reformele promise în campanie, că se apucă de treabă, făcându-ne să ne întrebăm cine a condus de fapt România de la alegerile de anul trecut până astăzi? Răspunsul: cam nimeni, explicându-se astfel situația internă de până acum, cauzată de această criză ciudată unde toată lumea se ceartă pentru putere însă nimeni nu și-o asumă, ferindu-se de responsabilitatea care vine cu ea. Practic, România a fost guvernată part-time în ultimele luni. Că întotdeauna, datoria față de partid primează.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s