El Comandante

Istorie

Text – Andrei Marcu

Grafică – Vasile Miruna

Tehndoredacție -Diana Neagu

Ernesto “Che” Guevara este fără niciun dubiu cel mai cunoscut și controversat revoluționar din istoria omenirii, unul dintre cele mai cunoscute personaje ale marxismului și anti-imperialismului, cu faimosul portret al acestuia făcându-și apariția și în prezent la marșuri, demonstrații și proteste.

Ernesto “Che” Guevara, pe numele real Ernesto Rafael Guevara de la Serna s-a născut la 14 iunie 1928 în Argentina la Rosario del Fe, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai unei familii de clasă mijlocie, cu origini irlandezo-spaniole și cu înclinații politice de partea stângă. Încă din primii ani de viață, acesta intră în contact cu politica fiindcă tatăl său, un susținător îndârjit al republicanilor în timpul războiului civil din Spania, primea vizite ale veteranilor spanioli.
Bogata bibliotecă a familiei i-a permis să citească foarte multă literatură, printre lecturile preferate aflându-se scrierile lui Pablo Neruda, Garcia Lorca, Walt Whitman, iar mai târziu creaţiile lui Marx, Faulkner, Kafka, Camus, Lenin sau Sartre.

În anul 1948 se înscrie la facultatea de medicină din Buenos Aires în timpul căreia, datorită situației financiare a familiei lui, face dese călătorii în țările din America de Sud, unde este revoltat de condițiile în care trăiau și munceau anumite categorii defavorizate de cetățeni în opoziție contrastantă cu traiul luxos al celor mai bogați. El a perceput problemele întâlnite în America Latină ca o trasatură comună a acestor țări şi a fost animat de dorința de a identifica o soluţie comună de eliberare de sărăcie, foame, boală și exploatare de clasă la nivel continental.

Cândva în luna iulie a anului 1955, în timp ce Guevara lucra la un spital din Mexic, prin intermediul unor prieteni cubanezi îi cunoaște pe frații Raul și Fidel Castro, alăturându-se grupării revoluţionare, în exil, pe care aceştia o conduceau sub denumirea de „Mișcarea 26 iulie”, a cărei cauză avea să se identifice. Un an mai tarziu, alături de cei doi frați, pleacă în Cuba cu scopul de a înlătura de la putere actualul regim Batista, gruparea acestora instalându-se în lanțul muntos Sierra Maestra din sud-estul Cubei. Gruparea a atras sute de voluntari cubanezi și au reușit să câștige bătălii importante împotriva forțelor regimului Batista. Aceasta a fost prima fază a revoluției cubaneze care a continuat pentru următorii 2 ani și s-a sfârșit în ianurie 1959 când Batista a fugit în Republica Dominicană.

Guevara a jucat un rol esenţial în mişcarea revoluţionară, pentru care a înfiinţat școli pentru a-i învăța pe localnici să scrie și să citească, spitale pentru îngrijirea bolnavilor, fabrici de armament și cursuri de tactici militare, întreaga sa activitate provocând admirația lui Fidel Castro şi ridicarea lui la rangul de comandant „el Comandante Che Guevara”, titulatura sub care avea să rămână în istorie. Cu acelaşi prilej, Castro îi înmânează şi Steaua José Martí, pe care Guevara o va purta, de aici înainte, pe bereta sa neagră, o imagine care va deveni celebră în întreaga lume.

La puțin timp după ce a preluat puterea în Cuba, la 9 ianuarie 1959, Castro îi oferă, printr-o lege specială, cetăţenia cubaneză, apoi îl numeşte, pe rând, comandantul închisorii Cabana (unde într-o perioadă de șase luni, au fost executați cel puțin 156 de prizonieri politici, sau conform altor surse, câteva mii), apoi șef de departament în Institutul Național al Reformei Agrare, președinte al Băncii Naționale a Cubei, pentru ca ulterior Guevara să devină chiar ministru al industriei și finanțelor.

Aceasta este perioada în care Ernesto „Che” Guevara susţine discursuri, scrie numeroase articole în care denunță imperialismul american şi mai ales politica americană în țările din lumea a treia, militând pentru construirea comunismului pe noi baze economice, pentru reformarea conștiinței individuale și a valorilor, pentru crearea „omului nou”.

Guevara a călătorit foarte mult, ca urmare a funcţiilor importante pe care le-a ocupat, cunoscând personalități precum Jawaharlal Nehru, om de stat indian și prim-ministru al țării în perioada 15 august 1947 – 27 mai 1964, și Nikita Hrusciov, secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice între anii 1953 și 1964, și președinte al Consiliului de Miniștri între 1958 și 1964.

În noiembrie 1966, ajunge în Bolivia, unde conduce organizaţia de gherilă „Ejército de Liberación Nacional de Bolivia”. Gruparea boliviană condusă de el a fost înfrântă de forțele armate boliviene, cu sprijinul CIA, iar Guevara este mai întâi rănit, în octombrie 1967, pentru ca după câteva zile să fie capturat şi mai apoi executat la 9 octombrie 1967, în localitatea Higuera nu înainte de a rosti ultimele sale cuvinte: „Mă gandesc la nemurirea revoluției.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s