Țări înghețate, economii înfloritoare – Cum afectează temperatura avuția unei nații

Întrebări ale politicii contemporane, Economie

Text: Aytana Anghel, Grafică: Diana Oancea

Este un adevăr general valabil că unele țări au o economie mai dezvoltată decât altele și au fost întocmite multe studii care caută a descoperi caracteristici comune ale acestora, precum educația, populația sau sistemul de guvernare. Cu toate acestea, temperatura unei țări nu este o trăsătură pe care mulți o percep ca fiind decisivă vis-a-vis de economia sa.

Surprinzător, are sens: dacă pui pe cineva să numească o țară cu economie dezvoltată, este foarte probabil ca țara respectivă să se regăsească într-un climat temperat, în timp ce atunci când luăm în considerare țările în curs de dezvoltare, în minte ne este proiectată cel mai adesea imaginea unui stat din Africa sau Orientul Mijlociu.

Existența acestui fenomen, ce pare la început nimic mai mult decât o coincidență bizară, este dificilă de explicat. Nu au fost desfășurate multe studii pe această temă, iar multe dintre mințile sclipitoare ale economiei au contraargumentat frecvent legitimitatea acestei teorii, dar o regresie liniară ne arată că odată cu fiecare grad Celsius în plus în temperatura medie a unei țări, PIB-ul (Produs Intern Brut) pe cap de locuitor este cu 762$ mai mic. Tot cu ajutorul unor studii, a fost descoperit că 9% din prosperitatea economică a unei țări este influențată de climă, iar restul de 91% de factori ce explică excepțiile de la regulă. Există state bogate, precum Singapore, care deși călduroase, au reușit să își crească economia datorită industriilor și altele cu o climă similară, precum Emiratele Arabe Unite sau Qatar, care au avut success economic datorită resurselor naturale de care dispun. De cealaltă parte a balanței, se regăsesc state precum Republica Populară Democrată Coreeană (Coreea de Nord), care este o țară cu o temperatură medie scăzută, însă, a cărei economie a fost grav afectată de instabilitatea regimului politic.  

Pentru a găsi o corelație între PIB-ul pe cap de locuitor al unei nații și temperatura medie a acesteia, trebuie să privim spre incipitul acestora, și, implicit, spre seria de evenimente ce le-a consacrat statutul economic. Adevărul este ușor observabil: statele cu o climă caldă au avut un avantaj clar de la început, fiind zone în care mâncarea era disponibilă oricând și unde locuințele nu necesitau complexitatea nevoită pentru asigurarea căldurii. Pe de altă parte, țările cu o temperatură mai scăzută au instituit în locuitorii lor o nevoie limpede pentru organizare, depozitare și strategie, cât și pentru inovație în domeniul construcțiilor și al aprovizionării. Gândiți-vă la aceste state primitive ca la 2 copii, unul dintre ei având toate resursele la dispoziție, iar celălalt fiind nevoit să improvizeze pentru a face rost de acestea. Deși la început copilul căruia i-au fost oferite toate necesitățile va avea mai mult success, celălalt își va dezvolta, cu timpul, abilitățile și creativitatea și se va descurca mai bine pe termen lung. Exact acest lucru s-a întâmplat și cu statele: cele care au avut totul la îndemână nu au trebuit să-și dea silința, iar cele defavorizate s-au adaptat la condiții și au inovat pentru a profita de ele cât mai mult. 

Bineînțeles, statele cu o temperatură ridicată, precum cele regăsite în Africa, nu au avut parte doar de beneficii. Climatul cald, pe cât este de darnic când vine vorba de agricultură, pe atât este de nemilos în domeniul medical, ajutând la răspândirea masivă a bolilor, precum cele aduse de țânțari (febra Dengue, Malaria), care prosperă în temperaturi ridicate. Această vulnerabilitate la boli infecțioase, împreună cu îngrijirea medicală limitată și precară din zonele subsahariene ale Africii, au contribuit, indubitabil la încetinirea dezvoltării lor economice.

Desigur, este mai mult decât posibil ca pasionații de istorie care citesc acest articol să fie puțin confuzi în acest moment. Până la urmă, toate civilizațiile mărețe și imperiile colosale despre care am învățat la școală se regăseau în zone cu un climat cald: Egiptul, Mesopotamia, Persia și multe altele. Acest fapt, deși aparent opozant al teoriei discutate până acum, este de fapt cea mai mare dovadă a legitimității acesteia. Este adevărat că, în urmă cu mii de ani, țările calde erau cele mai prospere, fiind centre ale dezvoltării comerțului și civilizației, însă lumea de atunci nu era identică cu cea de acum. Pe vremea aceea, averea unui stat era dependentă de agricultură, iar pentru acest motiv, cele mai proeminente nații erau cele în care aceasta era posibilă, însă acum, datorită Revoluției Industriale și a progreselor tehnologice, agricultura nu mai este cea mai importantă parte a bunăstării unui stat. Acum, accentul este pus pe inovație, iar țările cu climă rece, obișnuite cu obstacolele impuse de viața în condiții dure, au excelat în această perioadă.

Cu toate acestea, locul statelor cu temperaturi mai scăzute în economia mondială nu este fixat în piatră. După cum au dovedit evoluția și state precum Singapore, probabil în viitorul îndepărtat clima și PIB-ul pe cap de locuitor nu vor mai fi invers proporționale.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s