Cum pot afecta copiii economia globală?

Economie

Redactor: Rania Derweesh

De la Adam Smith la Thomas Piketty, putem susține, fără îndoială, că economia este o știință vastă. Cu toate acestea, este mult mai subiectivă decât cele mai multe persoane ar crede. De fapt, este atât de imprevizibilă, încât cei mai mulți economiști nu au putut prevede marea criză economică din anul 2007. Nici măcar marele Paul Krugman nu a prevăzut, cu adevărat, consecințele dezastruoase ale sistemelor financiare vulnerabile. Așadar, oricât de exacte ar fi cifrele unui tabel, economia s-a bazat dintotdeauna pe un factor deosebit de schimbător, imprevizibil, și influențabil- comportamentul uman. 

Mai mult decât atât, în economie, părerile sunt împărțite. De fapt, părerile sunt atât de împărțite, încât chiar și o temă simplă, cotidiană, ar putea stârni dezbateri controversate. Prin intermediul acestui articol, aș vrea să analizez o legătură socio-economică ce m-a fascinat mulți ani; legătura dintre copil și economie. Sau, în alte cuvinte, rolul economic al copiilor. De asemnea, voi încerca să realizez o comparație critică între două dintre cele mai fascinante teorii economice: cea instituțională și cea neoclasică. În acest sens, sper ca acest articol nu doar să demonstreze subiectivitatea remarcabilă a problemelor economice, ci și să cerceteze una dintre cele mai importante teme ale contemporaneității. 

Dacă ar fi să privim chiar acum o “hartă a fertilității”, date statistice ce ilustrează ratele natalității la nivelul fiecărei regiuni, am observa nu doar discrepanțe însemnate între continentul european și cel african, dar și semnificația normelor sociale și ale condițiilor socio-economice. În prezent, am putea spune că decizia de a avea sau nu un copil nu mai este, neapărat, o decizie ce ține exclusiv de preferințele fiecărui om,  societăție fiind puternic influențate de tipare ce pot fi explicate, mai mult sau mai puțin, prin economie. Totuși, cum ar arăta societățile ghidate de aceste teorii economice? Cât de mare ar putea fi impactul acestora asupra omenirii? 

Potrivit teoriei economice neoclasice, sistemul capitalist este, categoric, cel mai bun. Așadar, creșterea economică și maximizarea profitului reprezintă obiectivele fundamentale ale unei societăți prospere. Într-o lume dominată sau creionată de economiști neoclasici, precum Milton Friedman, omul trebuie să ia decizii raționale, bazate pe câștiguri. Prin urmare, problema copiilor ar trebui analizată în raport cu forțele cererii și ofertei și ale maximizării utilității.

În ultimele decenii, fertilitatea a scăzut substanțial în economiile dezvoltate și în curs de dezvoltare. Populațiile din cea mai mare parte a lumii sunt în declin. Desigur, mulți nu ar considera că aceste statistici sunt alarmante. La urma urmelor, chiar și cei care nu cred în teoriile lui Thomas Malthus nu pot nega consecințele îngrijorătoare cauzate de zone suprapopulate. Mai mult decât atât, acest lucru ar putea fi excelent pentru mediu. 

Cu toate acestea, perspectiva economiei neoclasice are în vedere alte consecințe, precum reducerea productivității generale și dependența față de lucrătorii vârstnici. Din acest punct de vedere, copiii pot fi analizați prin modelul cererii și ofertei.

Pentru a ilustra acest lucru, Coreea de Sud este un exemplu notabil. A patra cea mai mare economie a Asiei a înregistrat cea mai scăzută rată de fertilitate din lume în 2020. Potrivit World Finance, Coreea de Sud necesită o rată de 2,1 pentru a menține o populație stabilă și, implicit, o creștere economică neîncetată. În acest sens, actuala rată de fertilitate (0,84) exemplifică dezechilibrul. Din acest punct de vedere, copilul joacă un rol apreciabil în economie. 

Pe de altă parte, poate chiar însăși influența acestei teorii stimulează acest dezechilibru. Dacă oamenii ar prioritiza câștigurile financiare atunci când s-ar gândi la posibilitatea de a avea un copil, efectele nu ar fi surprinzătoare. Având în vedere costurile pentru a îngriji un copil, familiile ar putea efectua o analiză cost-beneficiu pentru a determina dacă acest lucru ar putea fi în interesul lor și în conformitate cu maximizarea satisfacției. Departamentul Agriculturii din Statele Unite a calculat costurile medii pe care nașterea și creșterea unui copil timp de optsprezece ani le implică asupra unei familii (aproximativ 233.610 de dolari pentru o familie americană cu venituri medii- în jur de 12.980 de dolari pe an). Așadar, ținând cont nu doar de venitul mediu al unei familii americane (68.703 de dolari), dar și de necesitatea unei implicări emoționale, putem înțelege de ce această teorie ar putea deprecia creșterea unui copil. 

Teoria economică instituțională ne oferă o perspectivă diferită. Conform acestei teorii, omul nu prioritizează pragmatismul financiar sau maximizarea utilității, ci satisfacția. Astfel, copilul nu este integrat într-o analiză cost-beneficiu, ci într-o analiză ce are în vedere condițiile sociale susținute de instituții. Instituțiile formale și cele informale modelează și influențează comportamentul uman și alegerile economice. În consecință, copiii, bunăstarea socio-economică și instituțiile sunt, neîndoielnic, intercondiționate. În alte cuvinte, creșterea masivă a populației umane din ultimul secol reprezintă, din această perspectivă, o consecință directă nu doar a unor organizații, reglementări și schimbări în societatea civilă, dar și a normelor sociale, credințelor. 

Instituțiile informale, ce există sub forma obiceiurilor, tradițiilor și credințelor, joacă un rol deosebit de important în determinarea ratelor de fertilitate din întreaga lume. În acest sens, un exemplu notabil ar putea fi religia. Conform Bibliotecii Naționale de Medicină a Statelor Unite, femeile ce declară că religia este, la nivel personal, foarte importantă sunt mai predispuse să-și dorească copii. Prin urmare, sunt 0,8 mai multe șanse ca un copil să se nască într-o familie ce prioritizează credința decât una ce nu face acest lucru. 

Acest lucru poate fi demonstrat și prin discrepanțele vizibile (ratele natalității) dintre societăți. Rata medie a fertilității în Europa, continent din ce în ce mai secular, este de 1,55. În schimb, Orientul Mijlociu, regiune puternic marcată de tradiții și norme religioase, are o rată medie de 2,9. În orice caz, instituțiile formale din întreaga lume reușesc să simplifice, într-o oarecare măsură, procesul de creștere a unui copil, prin concedii de maternitate, alocații și educație gratuită. 

În concluzie, marile teorii economice joacă un rol deosebit de important în modelarea societăților noastre, chiar dacă nu conștientizăm acest lucru. Teoria economică neoclasică determină individul să analizeze într-un mod pragmatic decizia de a avea un copil, subliniind importanța maximizării utilității. Teoria economică instituțională accentuează importanța instituțiilor în crearea condițiilor prospere necesare. Ambele perspective teoretice ne oferă informații sugestive cu privire la una dintre cele mai importante componente ale trecutului, prezentului și viitorului omenirii- copilul. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s