Conflictul israelo-palestinian

Politică simplificată

Text: Andrei Marcu

Tehnoredacție: Daniela Dobre

Mii de palestinieni au ieșit în stradă pentru a celebra armistițiul dintre Israel și Hamas, organizația militantă și naționalistă ce guvernează asupra fâșiei Gaza, punând astfel capăt unui conflict brutal de 11 zile ce s-a soldat cu peste 300 de victime, majoritatea dintre ele fiind de partea Palestinei. O concepție greșită este că principala cauză a acestui conflict este o ură religioasă străveche, însă, în realitate aceasta este una mult mai simplă: două grupuri de oameni ce revendică același teren.

Majoritatea conflictelor moderne din Orientul Mijlociu își au rădăcina în modalitatea defectuoasă prin care marile puteri au gestionat destrămarea Imperiului Otoman la sfârșitul Primului Război Mondial. În timpul Războaielor Balcanice din 1912, respectiv 1913, Imperiul Otoman și-a pierdut majoritatea teritoriilor din Europa, suferind înfrângeri devastatoare. Cu toate că Imperiul era deja într-un declin major și rapid, otomanii au intrat în război din 1914, de partea Puterilor Centrale, alături de Germania și Imperiul Austro-Ungar. Otomanii sunt, în cele din urmă, învinși de Aliați, iar la 30 octombrie 1918, la bordul vasului HMS Agamemnon, ancorat în portul Moudros al insulei grecești Lemnos, se semnează Armistițiul de la Moudros, ce pune capăt ostilităților în Orientul Mijlociu și marchează colapsul Imperiului Otoman. Urmează prăbușirea Imperiului Otoman, teritoriile ocupate de acesta fiind împărțite între Marea Britanie, Franța, Grecia și Rusia; Anglia și Franța ocupând majoritatea teritoriilor din Orientul Mijlociu.

Problema este că Marea Britanie și Franța au trasat granițele actualelor state fără a ține cont de diferitele grupări etnice, minorități și secte religioase. Încă din timpul stăpânirii Otomane, pe teritoriul numit acum Israel-Palestina începuse, între populația majoritară de arabi etnici să se formeze o identitate națională unică, cea de Palestinian. Întorcându-ne la finele Primului Război Mondial, administrarea Palestinei a revenit Marii Britanii, care a fost însărcinată de către comunitatea internațională cu găsirea unui “cămin” pentru evrei. Din păcate, în Europa interbelică sentimentele antisemite deveneau din ce în ce mai populare și violente. Fuga de persecuțiile dure i-a adus pe evrei în Palestina, sub protectorat britanic. După cum am menționat, acest teritoriu era populat majoritar de arabii etnici, evreii fiind un grup minoritar, dar existent. Evident, numărul de evrei imigranți în Palestina a crescut constant în perioada interbelică.

Odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și descoperirea ramificațiilor Holocaustului, evreii au realizat necesitatea constituirii propriului stat. Extremismul și sentimentele antisemite încă nu dispăruseră din Europa, fiind foarte prevalente. În 1947, Organizația Națiunilor Unite decide împărțirea teritoriului în două state, unul evreu, iar altul palestinian, în timp ce Ierusalimul ar fi avut statut special, fiind desemnat drept oraș internațional și neaparținând vreunui stat. Acest scenariu este acceptat de evrei, dar este respins cu severitate de către arabi.

Situația rămâne neschimbată până un an mai târziu, în 1948, când, profitând de retragerea britanică și de puterea militară superioară, evreii proclamă statul Israel. Această acțiune declanșează primul război din seria lungă de razboaie Arabo-Israeliene, care a fost numit de către evrei drept “Războiul de Independență”. Acesta se termină cu victoria armatei israeliene și cu proclamarea ulterioară a “Statului Evreiesc Independent”, Israelul de azi.

Din cauza intereselor regionale, dar și datorită valorilor iudeo-creștine și lobby-ul puternic evreiesc, Washingtonul a avut un rol important în evenimentele ce au dus la formarea Israelului. În schimb, ceilalți “jucători” importanți din scena Orientului Mijlociu s-au opus formării Israelului, așa că au izbucnit o serie de războaie, cele mai importante fiind Războiul de 6 zile, ce a avut loc între 5-10 iunie 1967 și a avut ca beligeranți pe Israel, Iordania, Siria și Egipt, terminându-se cu victoria decisivă a Israelului și cu ocuparea de către aceștia a Fâșiei Gaza, Peninsulei Sinai, Înălțimilor Golan și Cisiordaniei. Al doilea război important a fost Războiul Yom Kippur, ce s-a desfășurat între 6-25 octombrie 1973 și a avut ca beligeranți pe Israel și o coaliție de state arabe conduse de Egipt și Siria. Ca urmare a războiului, egiptenilor le este înapoiată Peninsula Sinai, și se semnează prima declarație de pace dintre Israel și un stat arab.

Din punct de vedere administrativ, Palestina este formată din Fâșia Gaza, ce este localizată la granița cu Egipt și Cisiordania, regiune care se situează la rândul ei la granița cu Iordania. Dacă în Gaza se afla Hamas și alte organizații teroriste, Cisiordania este guvernată de Autoritatea Palestiniana Națională, ce comunică și colaborează cu guvernul de la Tel-Aviv. Hamas s-a înființat în 1987, atunci când palestinienii s-au revoltat împotriva ocupării Fâșiei Gaza și a Cisiordaniei de către Israel, eveniment ce poartă numele de “Prima Intifadă”. Gruparea a fost finanțată de monarhii din Golf, în special Arabia Saudita, aceștia retrăgându-se odată cu evacuarea trupelor israeliene din Fâșia Gaza, în 2005. Golul lăsat de saudiți a fost imediat umplut de iranieni, iar sprijinul financiar acordat grupării Hamas a fost estimat la 150 de milioane de dolari, în 2012. Hamas este catalogată drept o grupare teroristă de către Uniunea Europeană, Statele Unite și Israel.

Discuțiile de pace au loc de peste 25 de ani, însă, urmărind cu atenție situația, este probabil ca aceasta sa nu se rezolve în viitorul apropiat. Cel mai recent plan de pace, elaborat de Statele Unite sub administrația Trump, numit “acordul secolului” de premierul israelian Benjamin Netanyahu, a fost respins de palestinieni, aceștia susținând că acordul este unilateral, favorizând Israelul.

Pentru soluționarea definitivă a conflictului este nevoie ca un tratat de pace sa fie semnat de ambii beligeranți. Cu toate acestea, având în vedere tensiunile ridicate dintre cele două state, dar și unele probleme aparent imposibil de rezolvat, este foarte probabil ca această zi să nu vină pentru mult timp de acum inainte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s