Le-am spune oamenilor că vine sfârșitul?

Întrebări pentru secolul XXI, filozofie

Text – Diana Sîrbu

Grafică – Gloria Stoica

Conceptul de sfârșit a reprezentat întotdeauna un motiv de discuții, stârnind o multitudine de teorii. Poate din frica de necunoscut, ori din cauza diferențelor de culturi și religii, sau poate din simpla ambiguitate a acestei cugetări care dă frâu liber unei infinități de posibilități, reacțiile oamenilor asupra ideii de sfârșit, de încheiere a existenței așa cum o știm, sunt foarte diverse. Ființa umană își bazează întreaga știință pe rațiunea sa, pe certitudine, și tânjește mereu după un pilon pe care să se poată sprijini. Însăși apariția noastră pleacă de la un moment pe care nu îl putem defini, nu îl putem poziționa în niște parametrii de spațiu sau timp, un eveniment atât de important pentru întreaga umanitate și totuși atât de puțin înțeles. Teoriile Biblice ne oferă o ipoteză care constă în existența unui Dumnezeu atotputernic care a rânduit fiecare element pentru a rezulta în acest tot unitar care oferă condițiile perfecte pentru ca oamenii să se dezvolte și să evolueze, în timp ce știința prezintă o altă supoziție, bazată pe un proces de milioane de ani, care a condus la ceea ce noi cunoaștem astăzi. Toate aceste judecăți au o multitudine de lipsuri, fiind atât întrepătrunse cât și diferențiate.


Incipitul nostru este, în sine, un subiect care ne trezește o mulțime de întrebări, poate nici măcar suficiente, care, însă, ne oferă prea puține răspunsuri concrete. Un subiect de dezbatere pentru mulți, un motiv de frustrare pentru oamenii de știință, sau poate chiar un gând care duce la o lungă meditație. Însă, acest articol nu se va concentra pe început, ci pe sfârșit, propunându-și să analizeze efectul său asupra oamenilor.


În fiecare zi lucrăm, mergem la școală, vorbim cu alți oameni. Într-un cuvânt, ne trăim viața în normalitatea pe care și-a definit-o fiecare dintre noi. Dar ce s-ar întâmpla dacă acest ritm ar dispărea și dacă ciclul ar fi rupt? Dacă într-o zi ceva ar amenința regularitatea zilnică pe care o cunoaștem? Întrebarea de al cărui răspuns îmi doresc să ne apropiem la finalul acestui articol este: Ar trebui să le spunem oamenilor că știm când va veni sfârșitul lumii? Aici opiniile se bifurcă în două drumuri separate care privesc mai multe aspecte ale evoluției umane, ale consecințelor unei asemenea decizii, a moștenirii Universului și a tot ceea ce am construit noi, ca și specie, până acum.


Privit dintr-un unghi al raționalității, ori poate al dorinței de a îi proteja pe cetățeni de ei înșiși în ultimele lor zile de existență, poate că unii ar înclina spre lăsarea populației în neștiință. Ar trebui să ne gândim la posibilele reacții care ar putea apărea odată cu aflarea unei asemenea vești zguduitoare. Încă de când suntem mici, avem tendința să punem întrebări, ba chiar suntem încurajați să o facem. Practic întrebarea “De ce?” se transformă într-o formulă magică, general valabilă și oricând potrivită, care ne aduce cumva mai aproape de înțelegerea a ceea ce avem în jurul nostru. Natural, dacă urmăm acest model, este simplu să spunem că oamenii ar pune întrebări. Răspunsurile, însă, s-ar putea să fie insuficiente, dacă nu din punct de vedere numeric, atunci cu siguranță din punct de vedere al satisfacerii dorințelor din care aceste întrebări s-au născut. Ideea sfârșitului e una prea slab definită și prea greu de înțeles, cu atât mai mult de explicat. Astfel că, în agitația găsirii a ceva îndestulător, haosul s-ar putea integra în societate. Iar pentru o lume al cărui progres poate fi definit și prin bunăstarea cetățenilor ei, în care oamenii și-au dedicat viața stabilirii unei păci și a unei ordini, murind pentru acest scop, acest sfârșit nu pare să fie cel potrivit. Pe lângă asta, dacă ne îndreptăm atenția strict asupra indivizilor, am putea vedea că ei vor încerca să-și îndeplinească visele. Îndeplinirea celor mai mari și îndepărtate dorințe, unele pe care poate și le-au notat cândva într-o agendă de mult uitată, vor fi acum principalul element din lista lor de priorități. Dar dorințele acestea s-ar putea transforma doar într-o pârghie fictivă care să-i facă pe oameni să se simtă mai pregătiți pentru o situație atât de incertă, astfel că ele își vor pierde țelul inițial. Împlinirea lor ar fi o încercare de a se împlini pe ei înșiși.


Pe de altă parte, am putea afirma că, privit dintr-un alt unghi, umanitatea merită să știe că va lua sfârșit, dacă situația și circumstanțele vor fi de o asemenea natură. Poate că, într-un fel, va fi o liniștite redată de o dată exactă într-un amalgam de amfibolie. Dacă lucrurile ar fi așa, atunci informația ar fi de fapt o eliberare. Vor avea șansa de a hotărî singuri ce vor să facă cu acest timp, care pe de-o parte va sta pe loc, iar pe de alta va părea că se scurge cu o rapiditate greu de urmărit. Unii vor căuta să călătorească, alții vor petrece mai mult timp cu persoanele dragi, iar alții se vor retrage în ei înșiși, tânjind după autocunoaștere.


La finalul zilei, întrebarea pe care și-o pune articolul nu are un singur răspuns. Deznodământul ei se diferențiază de la individ la individ, de la gândire la gândire. De-a lungul timpului oamenii au avut mai multe teorii despre acest moment, unii credeau ca anul 2000, primul an al unui nou mileniu, va reprezenta acest moment. Mai târziu, teoria aceasta a fost reluată când s-a constatat că, în conformitate cu calendarul mayas, anul 2012 era de fapt anul 2000. De curând, deși nu amenința soarta întregului Pământ, racheta de origine chinezească în cădere liberă amenința să cauzeze mari pagube. Din fericire, niciunul dintre aceste cazuri nu s-a dovedit a fi adevărat.


Deși articolul se bazează pe o întrebare improbabilă, în final, ar trebui să lase în urmă ideea aprecierii fiecărui moment, al prețuirii fiecărei clipe. Deși ne vom pune întotdeauna întrebări și probabil că nu vom avea mereu răspunsuri, este important să observăm mereu evoluția noastră atât ca indivizi, cât și drept societate și să căutăm mereu să valorificăm fiecare lucru din viața noastră.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s