În ce direcție se îndreaptă credința?

Întrebări pentru secolul XXI, Științe, filozofie

Text: Alexandra Dicu, Grafică: Mara Săvescu

Construim structuri în care să trăim. Construim familii, state, țări. Construim principii teoretice pe care sunt fundamentate aceste structuri și formulăm sisteme de credință. Timpul trece, iar odată cu el trecem și noi. Evoluția este o parte esențială a noastră. Pe măsură ce timpul trece, apar noi ideologii care iau forma unor religii, noi minți sclipitoare care vin cu o idee revoluționară ce este pusă în aplicare și schimbă, astfel, cursul evenimentelor. E puțin probabil ca noile religii să apară din medresele Orientului Mijlociu. Curând, acestea vor prinde viață în laboratoarele de cercetare. Știința evoluează într-un ritm alert, iar în următoarele decenii, noile tehnoreligii ar putea cuceri lumea făgăduind mântuirea prin algoritmi și gene.

O nouă tehnoreligie încearcă să taie cordonul ombilical umanist. Această viitoare doctrină e de părere că lumea nu se învârte în jurul dorințelor și experiențelor unor ființe asemănătoare oamenilor. Astfel, cine ar putea fi acest candidat care poate înlocui dorințele și experiențele ca sursă a oricărui sens și a oricărei autorități? Acest candidat ar putea fi informația. O nouă religie în curs de apariție este dataismul, care nu-i venerează nici pe zei, nici pe om, ci idolatrizează datele. (religia datelor)

Primul pas este să recunoști situația, iar al doilea este să o accepți. Primul pas l-a făcut Yuval Noah Harari, în cartea sa ”Homo Deus”.  Într-un interviu acordat Wired, Harari vorbește despre tehnoumanism și dataism, două mișcări care își fac loc în viitor. Dar înainte de toate, ce sunt aceste noi mișcări pe care le scoate Harari la suprafață?

Crezul conservator al tehnoumanismului este de părere că omul a ajuns la apogeul creației. Tehnoumaniștii sunt de părere că omul pe care îl cunoaștem noi și-a încheiat cursul istoric, iar acum ar trebui să aducem tehnologia alături de acesta. Mai precis, să trecem de la Homo sapiens la Homo deus, să folosim tehnologia pentru a crea un om de nivel superior, care să fie mult mai bazat pe algoritmi și să poată duce un cuantum mult mai mare de informații. Tehnoumanismul are ca scop îmbunătățirea minții omenești prin facilitarea unor experiențe necunoscute și a unor stări de conștiință nefamiliare.

Dataismul, conform definiției date de Harari, ”constă în fluxuri de date, iar valoarea oricărui fenomen sau a oricărei entități este determinată de contribuția sa la procesarea datelor”.  Două tipuri de algoritmi se ramifică: algoritmi biochimici și algoritmi electronici. Dataismul dărâmă bariera dintre animale și mașini și se așteaptă ca algoritmii electronici să-i descifreze și să-i întreacă, în cele din urmă, pe cei biochimici.

Dataismul își are cele mai adânci rădăcini în cele două discipline din care a luat naștere: informatica și biologia. Organismele sunt algoritmi, dar care au diferite forme și caracteristici  datorită metodelor diferite de procesare a datelor. Harari consideră că accesul la informație este definitoriu, astfel, nu este dat de oameni, ci de către însăși informația. 

Misionarii dataismului cred într-o evoluție benefică, într-o creștere din punct de vedere economic, care depinde de libertatea informației pentru a ajunge la urechile oamenilor. E normal să ne punem în  permanență întrebări, ar fi  absurd să nu o facem și să fim nepăsători în fața cunoașterii. Capitalismul pieței libere și comunismul controlat de stat nu sunt ideologii concurente, crezuri etice sau instituții politice. Capitalismul folosește procesarea distribuită, în timp ce comunismul se sprijină pe procesare centralizată. Capitalismul procesează datele punându-i în legătură directă pe toți producătorii și consumatorii, permițându-le să facă schimb liber de informații și să ia decizii în mod independent.

Informațiile circulă liber între milioane de consumatori și producători. Dacă forțele pieței iau o decizie greșită, se corectează rapid, sau cel puțin așa cred capitaliștii. Pentru obiectivele noastre actuale nu contează dacă această teorie capitalistă este corectă. Esențial este că teoria înțelege economia în termeni de procesare a datelor, dar, fără doar și poate, dacă teoria este greșită, termenii de procesare ai datelor vor fi asemenea ei, declanșând un efect domino nefolositor și uneori chiar distrugător.

În deceniile ce urmează, cu siguranță vom asista la revoluții precum cea a internetului, în care tehnologia o va lua înaintea politicii. Inteligența artificială evoluează necontenit, la fel și biotehnologia. Tehnica CRISPR, cea care se ocupă cu înlocuirea genelor, prinde din ce în ce mai mult avânt. 

Potrivit lui Harari ”am putea interpreta întreaga specie umană ca pe un sistem unic de procesare a datelor, ale cărui cipuri sunt indivizii umani”. Astfel, Harari scoate în evidență patru principii fundamentale, demne de luat în calcul:

  1. Creșterea numărului de procesori: un oraș de 10000 de locuitori are o putere mai mare decât un sat cu 1000 de oameni.
  2. Creșterea varietății procesorilor: diversificarea, dinamismul, creativitatea.
  3. Creșterea numărului de conexiuni între procesori: o rețea de legătură, exact așa cum sunt sinapsele neuronale.
  4. Creșterea libertății de mișcare de-a lungul conexiunilor existente:  e mai ușor să circuli într-un oraș dacă sunt mai multe căi de acces care deservesc un anumit centru.

”Aceste patru metode se bat adesea cap în cap. Cu cât numărul și varietatea procesoarelor sunt mai mari, cu atât este mai greu să îi conectezi în mod liber.”-Harari

Făcând parte dintr-un flux continuu de date, te face să simți că faci parte dintr-un proces, ceva măreț. Umanismul era de părere că experiențele se petrec în interiorul nostru. Dataiștii sunt de părere că experiențele sunt lipsite de valoare, dacă nu sunt împărtășite, și că nu putem găsi un sens în noi. Algoritmii descoperă semnificațiile și ne spun ce trebuie să facem. 

Nu putem prezice cu adevărat viitorul, situații neprevăzute pot apărea la orice pas și ne pot îndepărta sau apropia de scopul propus. Tehnologia nu este deterministă. Aceeași tehnologie ar putea crea tipuri foarte diferite de societăți. 

Însă, trebuie să dovedim sistemului că încă avem valoare. Valoarea nu constă în a avea experiențe, ci a le transforma în fluxuri libere de date. Dataiștii nu sunt împotriva oamenilor. Pur și simplu aceștia sunt de părere că informația este mult mai puternică. Astfel, cartea lui Harari ridică o întrebare importantă, pe care să ne-o punem și la care să încercăm să ne răspundem: ”Ce se va întâmpla cu societatea, politica și viața de zi cu zi atunci când algoritmii inconștienți, dar deosebit de inteligenți ne vor cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine?”.

One thought on “În ce direcție se îndreaptă credința?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s