Epidemiile în istorie – Cum ne schimbă traiectoria vieții?

Întrebări ale politicii contemporane, Probleme sociale

Text – Alexandra Dicu

Grafică – Maria Cristea

Trăim în mileniul al treilea,viețile noastre își continuă cursul pe care îl au,chiar dacă ne confruntăm cu probleme la care luam pentru prima dată parte în viețile noastre, dar acestea nu reprezintă ceva nou sub soare pentru istorie.De-a lungul timpului, omenirea s-a confruntat cu 3 mari probleme: foametea, războiul și molimele.

Ne trezim dimineața, ne întindem și ne întrebăm : ”Ce îmi va aduce ziua de astăzi?”.  În Roma Antică sau Egiptul Antic, omenirea avea aceleași 3 mari probleme. Dar vremurile s-au schimbat.  Desigur, încă ne confruntăm în diferite părți ale lumii cu ele, dar acum avem șansa la o viață mai liniștită, în cazul în care avem și norocul să trăim în niște zone privilegiate. În ultimele câteva decenii au reușit să fie ținute în frâu aceste probleme, comparativ cu secole în urmă. Desigur, problemele acestea nu sunt rezolvate total , nici măcar pe aproape, dar ”au fost transformate din forțe incomprehensibile și incontrolabile ale naturii în provocări care pot fi gestionate” -Yuval Noah Harari.

Omenirea îmbrățișează cu ardoare credința. Generație după generație, oamenii s-au rugat la zei, îngeri, sfinți , dar foametea, războiul și epidemiile tot au apărut și au cauzat moarte si teroare. Oare zeii să îi fi abandonat pe oameni , oare credința lor nu era destul de puternică sau încă nu evoluase știința destul pentru a afla care sunt cauzele, pentru a stopa și a combate ?

Un aspect esențial al raportului dintre om și mediu privește rolul factorilor microbieni și al epidemiilor în istorie.Este o problemă complexă,de ordin biologic,dar și social în același timp. Nu încape îndoială că acțiunea microbiană și evoluția epidemiilor sunt strâns legate de particularitățile fiecărei epoci și civilizații, de întreaga evoluție socială și științifică. Astfel, se poate observa fără doar și poate, că odata cu progresul științific, speranța de viață a omului a crescut. În ultima sută de ani, progresele tehnologice, economice și politice au creat o plasă de siguranță din ce în ce mai rezistentă pentru omenire.

Molimele și bolile infecțioase reprezentau pentru oamenii din Antichitate o mare problemă. „Orațele în continuă agitație, conectate între ele de un flux necontenit de negustori, funcționari, pelerini, au fost deopotrivă leagănul civilizației umane și focarul ideal pentru agenții patogeni”, precum spune Yuval Noah Harari. Oamenii erau pe deplin conștienți că s-ar putea îmbolnăvi și muri în orice moment, o epidemie s-ar putea declanța oricând iar vietile lor ar lua sfârșit.

Dezastrul s-a produs de câteva ori pe scară largă în cursul istoriei, atunci când civilizații venite din Europa luau contact cu civilizații diferite, care erau relativ izolate și care nu aveau un sistem imunitar la fel de bine dezvoltat ca al acestora. Astfel, se ajungea în situația ca populații neimunizate, care nu cunoscuseră niciodată o anumită boală, să intre în chip brutal sub stăpânirea ei, fără ca organismul să aibe vreo cale de scăpare. Acest fenomen al epidemiilor pricinuite de contactul între populații diferite este cunoscut de multă vreme. Darwin nota următoarele cu privire la declinul demografic al unor populații din diferite părți ale lumii: „Oriunde pătrunde europeanul, moartea pare a urmări pe baștinași”.

Mână în mână cu epidemiile a mers foametea,care slăbea astfel organismul, iar în momentul în care o epidemie se declanșa era clar că organismul nu va avea forța necesară în a se apăra și a ieși victorios din această lupta crâncenă. Dintre factorii naturali este pusă în cauză și clima,cu variațiile sale, care pot influența răspândirea epidemiilor fie direct, fie, mai ales, prin intermediul rolului lor economic: foametea,explicabilă adesea prin dereglări climatice.

Epidemiile nu au acționat singure, ele reprezintă doar o verigă dintr-un lanț mult mai complicat. Foametea, războaiele, dereglările climatice, ca și alte carențe ale mecanismului ecologic, social sau economic au mers împreună și, chiar dacă în cele din urmă epidemiile sunt cele care au secerat cele mai multe vieți omenești, o privire de ansamblu nu le poate detașa de întregul context al realității sociale și naturale.

Prima pandemie cunoscută este cea de ciumă, boală care își are originile în platourile Asiei Centrale, boală care atinge bazinul mediteranean în anii 541-542. Cunoscută și sub numele de ”ciuma lui Iustinian”, răspândirea acesteia a fost favorizată de comerțul activ din Mediterană, ciuma bântuind până în anul 767.

Una dintre cele mai cunoscute epidemii este „Moartea Neagră”, declanșată în anii 1330, în Asia. A început când o bacterie, găzduita de purici, a început să infecteze oamenii pișcați de aceștia. S-a răspândit rapid cu o armată numeroasă formată din șoareci și șobolani, ciuma ajungând în mai puțin de 20 de ani pe țărmurile Oceanului Atlantic. Au murit între 75 de milioane si 200 de milioane de oameni, mai bine de un sfert din populația Eurasiei. Moartea Neagră nu a fost un eveniment singular și nici cea mai cumplită molimă din istorie, pentru că ceea avea a urma , avea să schimbe din nou viețile oamenilor și să le aducă un zbucium permanent în suflete.

În  anul 1520, printre trilioanele de celule ale sclavului Francisco de Eguia, se afla o bombă cu ceas, care abia aștepta a fi detonată. La 5 martie 1520,o flotă de 900 de soldați spanioli a pornit de pe insula Cuba către Mexic. Ajunși pe terioriulMexicului,bomba periculoasă pe care o avea Francisco in organism a fost declanșată,virusul începând a se mutiplica în corpul său, fiind vizibil  nivelul pielii. A fost îngrijit de o familie amerindiana din orașul Cempoallan. A infectat membrii familiei, care și-au infectat vecinii. De aici era deja clar în ce sens o va lua această viitoare epidemie pe tot cuprinsul Mexicului și mai departe. În martie 1520 sosise flota spaniola, în Mexic traiau 22 de milioane de oameni, în septembrie mai erau în viață 14 milioane. Variola a fost doar prma lovitură, băștinașii au fost ”îmbogățiți ”mereu de către flotele europene cu noi boli, care le-au determinat sfărșitul prematur. Nimic în viața aceasta nu vine singur, vine mereu însoțit, exact așa a fost și pentru mexicani . A pornit cu variola, s-au adăugat valuri mortale de gripă, pojar și alte boli infecțioase, astfel, în anul 1580, populația scăzuse la mai puțin de 2 milioane de locuitori.

Primii agenți patogeni ai gripei, tuberculozei și sifilisului au fost introduși de căpitanul James Cook, în 1778, în Hawaii. La început, insulele hawaiiene aveau o populație de jumătate de milion de locuitori. Până în 1853, în Hawaii mai erau 70 000 de supraviețuitori.

Un alt val important al epidemiilor este în 1918, în timpul Primului Război Mondial, când soldații din tranșeele din nordul Franței au început să moară cu miile din cauza a ceea ce a fost botezat ca ”gripa spaniolă”. În mai puțin de jumătate de an, aproximativ jumătate de miliard din populația globului a fost infectată (pe atunci populația era de 1,5 miliarde de locuitori). În mai puțin de un an, pandemia a ucis între 50 și 100 de milioane de oameni.

Lumea s-a confruntat întotdeauna cu epidemii,dar de diferite forme. Uneori vin în valuri mai mici, alteori în valuri mai mari.Uneori omoară milioane de oameni, alteori zeci sau sute de milioane.

Odată cu evoluția pe care a cunsoscut-o lumea, cu precădere în ultimul secol, omenirea a devenit și mai vulnerabilă în fața epidemiilor, ca urmare a creșterii populației și, pe scurt, a globalizării. Dar medicina secolului XX, și mai ales a secolului XXI a evoluat, astfel ele reprezintă o așa-zisă ”portiță de scăpare”. Grație acestor evoluții din cadrul medicinei avem vaccinuri, antibiotice.  Incidența, cât și impactul epidemiilor au scăzut drastic în ultimele decenii. Dar nu se știe niciodată când o epidemie poate să bată la ușa întregii umanități și să schimbe direcția vieții oamenilor, exact așa cum s-a înâmplat în noiembrie –decembrie 2019.

Odata la câțiva ani, ne alarmăm din pricina izbucnirii unei potențiale molime noi, precum gripa aviară din 2005 și Ebola din 2014. Epidemia de Ebola din Africa de Vest a părut la început că va scăpa de sub control, iar pe 26 octombrie 2014 OMS a descriis-o ca fiind ”cea mai gravă urgență de sănătate publică din epoca modernă. Cu toate acestea, până la începutul lui 2015 epidemia fusese ținută în frâu,iar în 2016 OMS a declarat că luase sfârșit. De orice fel ar fi epidemiile ,de lungă sau scurtă durată, acestea tot provoacă daune economice însemnate și, mai ales, anxietate în rândul oamenilor.

Nimeni nu poate garanta că epidemiile nu se vor întoarce, deoarece tocmai ce ne confruntăm cu una.Viețile ne-au fost schimbate, am avut sentimentul că bâjbâim prin lume și că ne căutăm locul, pentru că lumea pe care o știam s-a schimbat, iar uneori poate părea că s-a schimbat aproape peste noapte. Nu putem compara numărul deceselor de acum cu cele produse de Moartea Neagră, dar în comparație cu epidemiile precedente, acum omenirea nu se confruntă cu un virus atât de agresiv, probabil și datorită evoluției la care am luat parte.

Există o istorie ciclică a epidemiilor, ”cu apariția, amplificarea și dispariția unei boli, uneori cu revenirea ei, cu înlocuirea unor valuri epidemice cu altele”, precum spune Lucian Boia. Societatea reacționează prin metode specifice, prin felul în care societatea receptează agenții microbieni, prin capacitatea de a-și organiza apărarea.

Nu există nicio cale de a izola o secțiune a realității pentru a o transforma într-un loc veșnic sigur și previzibil. Indiferent de grija noastră, parte din lucrurile excluse vor reveni mereu înapoi, sub diferite forme. Dar chiar de ar fi posibil să elimini premanent orice amenințare, orice pericol, orice provocare – toate aceste lucruri a însemna să faci loc unui alt pericol: „acela al infantilizării umane permanente și al inutilității umane”.(Jordan B. Peterson)

Chiar dacă medicina a evoluat considerabil, globalizarea contribuie și ea la o răspandire mult mai puternică a epidemiilor, ca urmare a raporturilor tot mai strânse dintre zonele  lumii. Omul a contribuit astfel la modificarea datelor naturale, dar nu le-a putut anihila, factorul microbian rămânând in permanență un element fundamental al mediului și al istoriei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s