Diana, Regina din inimile oamenilor

Istorie, Oameni care ne inspiră

Text: Ana-Maria Dicu

Grafică: Maria Cristea

Diana, Prințesă de Wales – acest nume și titlu nu spun prea multe noii generații, însă pentru generația anilor ‘80 această personalitate a însemnat noi tendințe în modă, încălcarea unui tipar șiprotocol bine stabilite, curajul de a spune lucrurilor pe nume și de a vorbi despre subiecte taboo, a reprezentat, pe scurt, o imagine completă a ceea ce însemna de fapt, și înseamnă în continuare, feminismul. În acest articol vă vom prezenta povestea prințesei “nonstarter”, după cum ea s-a autointitulat, în cuvintele noastre.

Cu toate că Diana nu provenea din rândurile Familiei Regale, nici rădăcinile familiei sale nu au fost de neglijat, familia Spencer fiind o familie afluentă încă din secolul al XV-lea. În anul 1975, Diana primește titlul de “Lady” după moartea bunicului său, când tatăl acesteia devine al 8-lea conte Spencer.Chiar și așa, copilăria Prințesei a fost una tumultoasă, părinții Dianei divorțând în anul 1969, aceasta preluând rapid rolul de mamă pentru fratele său mai mic, Charles. Școala nu a fost punctul forte al Prințesei, aceasta fiind trimisă în mai multe internate de-a lungulanilor de studiu și picând de două ori examenele pentru obținerea Certificatului General de Învățământ Secundar înainte de a abadona studiile definitiv la vârsta de 16 ani. Diana a urmat cursuri la Institutul Alpin Videmanette din Elveția la vârsta de 17 ani, perioadă în care Prințesa va face cunoștință pentru prima dată cu Prințul Charles, care pe atunci îi făcea curte surorii mai mari a Dianei, Sarah. Deși școala nu a pasionat-o, dansul cu siguranță a cucerit-o. Diana a apelat la Școala de Dans Vacani pentru a-și începe cursurile care ar fi ajutat-o să devină profesoară de dans, însă nu predatul era pasiunea ei, ci dansul, așa că Prințesa renunță la aceste cursuri, fără să dea un motiv anume. De fiecare dată când se simțea copleșită, dansul devenea oaza sa de siguranță.Înainte să devină Prințesă de Wales, Diana a cochetat cu diferite slujbe, de la a îngriji copilul unei influente femei de afaceri americane, până la a servi gustări la petreceri, a curăța case și a fi educatoare la grădiniță. Acest comportament era normal pentru anturajul din care Diana făcea parte, grupul său numindu-se “Sloane Ranger”, denumire care reprezenta faptul că cei care făceau parte din acest grup nu se bazau pe slujbele pe care le aveau pentru a-și asigura un venit sau titlurile pe care le dețineau.

În ceea ce privește mariajul Prințesei cu Charles, Prințul de Wales, această alianță a implicat multe controverse, care au început chiar înainte ca nunta propriu-zisă să aibă loc. Deși noaptea nunții ar trebui să fie un moment emoționant pentru mireasă, mirele a fost la fel de bulversat, dar nu datorită nunții, ci datorită sentimentelor pe care acesta încă le purta fostei sale iubite, Camilla Parker Bowles.

Cu toate acestea, nunta a avut loc în Catedrala Saint Paul din Londra, fiind primanuntă care a avut loc în această catedrala în ultimii aproape 500 de ani. În afară de numărul spectaculos de 3 500 de persoane care au luat parte la ceremonia propriu-zisă, alți 600 000 de civili s-au adunat pe străzile Londrei încercând să surprindă frumusețea Dianei în ziua nunții. Numărul invitațiilor nu a fost singurul care a șocat, cele 27 de torturi care s-au pregătit pentru nuntă, cât și rochia miresei fiind mult așteptate și discutate în avans. Rochia Dianei a fost acoperită de un număr de 10 000 de perle, având o trenă lungă de aproape 8 metri.

Jurămintele celor doi miri au fost la fel de inedite, dar au reprezentat și un început al manifestării feminismului Dianei, mireasa refuzând să folosească cuvântul “supunere” în jurămintele sale. Deasemenea, inelul Prințesei a fost primul de felul său, fiind un inel comandat dintr-un catalog de bijuterii, și nu unul făcut pe comandă, așa cum se obișnuia în Familia Regală.

Pentru public, mariajul dintre Diana și Charles părea unul de basm, însă adevărul iese la iveală o dată cu cartea unui jurnalist faimos “DIANA : Adevarata sa poveste – In propriile cuvinte” , în care jurnalistul s-a folosit de interviurile înregistrate pe care acesta le-a avut cu Prințesa de Wales. În aceste interviuri, Diana o numește pe Camilla Parker Bowles “a treia persoană” din mariajul ei, dar ceea ce a fost de-a dreptul șocant a fost nepăsarea Prințului în încercarea de a-și ascunde afecțiunea pentru Camilla. O serie de evenimente și manifestări publice de afecțiune între Charles și Camilla, o împing pe Diana să devină suspicioasă și geloasă. În cele din urmă, Diana o confruntă pe Camilla în legătură cu adulterul comis la cea de-a 40-a aniversare a surorii Camillei, Diana precizând : “Nu mă luați de proastă, știu exact ceea ce se petrece”. La acest atac neașteptat Camilla a încercat să răspundă : “Ai tot ce ți-ai putea dori : doi copii minunați și toți bărbații din lume la picioarele tale”. Surprinzător, Diana își cere scuze pentru faptul că stă în calea fericirii celor doi, cu toate că ea își dorea doar soțul, însă Prințesa rămâne la fel de indignată până la final : “Să nu credeți pentru o secundă că nu știu ce se petrece. Știu ce se întamplă; nu mă tratați ca pe o proastă”.

Este totuși clar că acest mariaj era sortit eșecului încă din perioada logodnei, în primul interviu pe care l-au dat vreodată împreună, Charles și Diana fiind întrebați dacă sunt îndrăgostiți, Charles a dat infamul răspuns : “Ce o mai fi însemnând și dragostea asta”. Dacă acest aspect nu era îndeajuns de trist, Prințul Charles a declarat după moartea Dianei că acesta “nu are nicio intenție de a se recăsători”, căsătorindu-se apoi cu Camilla Parker Bowles în 2005.

Abia în anul 1994, Charles admite presei adulterul comis, iar ca răspuns Prințesa Diana a venit într-un interviu cu faimoasa replică : “Eram trei în această căsnicie, deci era cam aglomerat”. Cele două capete încoronate au divorțat în 1996, Diana murind un an mai târziu.

Diana nu a avut curajul doar să comenteze public despre adulterul dintre Camilla și Charles, ci și-a găsit, de asemenea, puterea de a vorbi despre subiecte controversate pentru bulimie, suicid șidepresie postnatală. Prințesa a declarat : “Problema mea cu bulimia a început cu o saptămână înainte de nuntă. Soțul meu și-a pus mâinile în jurul taliei mele și a zis : Oh, suntem puțin dolofani aici, nu-i așa?. Asta și toată situația cu Camilla.” Boala de care suferea Diana, și anumebulimia, nu a fost motivul pentru care mariajul său a fost compromis, ci mariajul nefericit a fost motivul pentru care boala a luat rădăcini în organismul Dianei. Întrebată dacă s-a confesat vreodată vreunui membru al Familiei Regale despre problema sa, aceasta a răspuns vehement că nu : “Trebuie să înțelegeți că atunci când suferi de bulimie îți este foarte rușine de ceea ce faci și te urăști – iar oamenii au impresia că irosești mâncarea – deci nu discuți despre așa ceva cu lumea. Atunci când ai bulimie, greutatea ta ramâne constantă, în timp ce atunci când suferi de anorexie te ofilești vizibil. Deci te poți preface tot timpul. Nu există dovezi”.Depresia postnatală este o tulburare de dispoziție de lungă durată pe care multe mame o experimentează imediat după ce nasc. Nu mulți sțiu acest lucru, însă Prințesa s-a confruntat cu

Depresia postnatală este o tulburare de dispoziție de lungă durată pe care multe mame o experimentează imediat după ce nasc. Nu mulți sțiu acest lucru, însă Prințesa s-a confruntat cu aceatsă tulburare și a avut curajul să vorbească public despre acest lucru într-un timp în care problemele femeilor erau ignorate sau considerate subiecte “taboo”. Diana a experimentat aceste episoade de tulburare imediat după ce l-a născut pe primul său fiu, Prințul William, iar atunci când depresia a devenit mult prea greu de suportat, Prințesa a încercat să se rănească : “Când nu te ascultă nimeni, sau te simți ca și cum nimeni nu te ascultă, tot felul de lucruri încep să se întâmple. De exemplu, ai atâta durere înăuntrul tău că încerci să te rănești la exterior pentru că vrei ajutor, dar nu ceri ajutorul pe care ar trebui să îl ceri. Oamenii îl văd ca pe un strigăt de disperare sau strigăt după atenție și cred că, pentru că ești o persoană publică, primești destulă atenție. Dar eu ceream ajutor pentru că am vrut să mă fac bine pentru a-mi continua rolul de mamă și Prințesă de Wales. Deci da, mi-am provocat durere. Nu mă plăceam, eram rușinată că nu puteam face față presiunii. Îmi răneam mâinile și picioarele, iar acum lucrez în departamente unde văd femei care își provoacă aceleași lucruri și sunt capabilă să le înțeleg”.

După separarea și, în cele din urmă, divorțul de Charles, Diana și-a creat un adevărat “brand” în jurul numelui său, devenind o adevărată Regină în inimile oamenilor. A condus campanii împotriva minării terenurilor din Angola, a schimbat percepția asupra oamenilor infectați cu virusul HIV, arătând că este perfect sigur să dai mâna și să îmbrățișezi o persoană bolnavă de SIDA într-o perioadă în care contactul fizic de orice fel cu o persoană infectată se credea să transmită boala, și s-a implicat în viețile copiilor orfani sau defavorizați.

Sâmbătă, 30 august 1997, Diana și presupusul său iubit egiptean Emad “Dodi” Fayed, au ajuns înParis pentru o vacanță de 10 zile pe Riviera Franceză. Duminică, cei doi au plecat de la Hotelul Ritz, deținut de tatăl lui Fayed, către ceea ce se presupune că ar fi fost o altă proprietate privată parisiană a egipteanului. Deși limita de viteză era de 30 km/h, șoferul mașinii, Henri Paul, conducea cu 70 km/h în momentul în care mașina a intrat într-un tunel rutier. Se speculează că șoferul ar fi pierdut controlul volanului și ar fi intrat într-unul din stâlpii de susținere ai tunelului. Conform presei vremii, Dodi Fayed a murit la fața locului, în timp ce Prințesa de Wales a fost dusă de urgență la spitalul Pitie-Salpetriere. În rapoartele timpurii se specula că Diana ar fi suferit de o contuzie, mână ruptă și picior tăiat în zona coapsei. Operând pentru două ore, doctorii au încercat și, din nefericire, eșuat să repornească inima Dianei. Prințesa de Wales a murit în dimineața de 31 august 1997, din cauza unei hemoragii interne.

Prințesa Diana a fost înmormântată printr-o cerenomie funerară publică la care au fost martori mai bine de 2,5 miliarde de oameni de pe tot Globul. Străzile din afara Westminster Abbey, loculîn care Charles și Diana se căsătoriseră cu mai bine de 15 ani înainte erau acum pline de un număr estimat de 2 milioane de oameni care au venit să își plângă Prințesa. În spatele sicriului său au mers Prințul Charles alături de cei doi fii pe care i-a avut împreună cu Diana, William și Harry. În ciuda faptului că cei doi Prinți erau în vârstă de 15, respectiv 12 ani la moartea mamei lor, aceștia au fost instruiți să nu plângă la înmormântarea acesteia. În timpul serviciilor funerare,fratele Prințesei a adus un ultim elogiu acesteia : “Mulțumim pentru viața unei femei pe care suntatât de mândru să o numesc soră. Unica, complexa, extraordinara și de neînlocuit Diana, a cărei frumusețe atât exterioară, cât și interioară nu vor fi niciodată stinse din mințile noastre”.

Cu toate că Diana nu a devenit niciodată în mod oficial Regină a Regatului Unit al Marii Britanii, aceasta a reușit, așa cum întotdeanua și-a dorit, să fie o regină în inimile oamenilor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s