Mexic. 20 august 1940. Lev Davidovici Troțki, unul dintre cei mai mari revoluționari bolșevici, este omorât, iar Iosif Vissarionovici Stalin răsuflă ușurat. Moartea sa încheie lupta pentru un altfel de comunism, totodată punând capăt uneia dintre cele mai cumplite rivalități ce a marcat cu profunzime regimul sovietic comunist. Cu toate acestea, moartea lui Troțki spune o poveste mult mai amplă; povestea a doi bărbați reuniți de dorința arzătoare de a schimba lumea, dar despărțiți de condiții sociale ce au trezit numeroase revoluții istorice. Mai mult decât atât, moartea lui Troțki spune povestea unei revoluții internaționale și a unei utopii radicale.

Povestea noastră începe în anul 1917.

Vladimir Lenin a orchestrat metodic prima revoluție comunistă din secolul XX, bazându-se pe ideile lui Karl Marx. Lângă el au fost doi locotenenți ce îl ajutaseră în ultimii treizeci de ani, revoluționari promițători, ce nu puteau fi mai diferiți- Lev Troțki și Iosif Stalin. Potrivit documentelor istorice, putem spune că Troțki beneficiase de o copilărie liniștită, o familie ce l-a susținut și de pregătiri ce i-ar fi asigurat un viitor intelectual strălucit. În schimb, Stalin avusese parte de o copilărie drastic diferită. Fiind expus la violență de la o vârstă fragedă, reprezenta poate unul dintre singurii membri ai partidului Bolșevic care provenea, de fapt, din clasa muncitoare. Totuși, atât intelectualul evreu energic, cât și fiul calculat al cizmarului georgian au luptat pentru comunism.

Stalin și Troțki s-au întâlnit pentru prima oară în anul 1907, la Londra, în cadrul Congresului dedicat Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia. Troțki, fiind un orator remarcabil, se afla pe scenă, în timp ce Stalin era în mulțime, ascultând cu atenție. Retorica lui Troțki l-a fascinat de îndată pe Stalin, dar, în același timp l-a și frustrat. Observând energia intelectualului evreu, ce capta cu ușurință atenția tuturor oamenilor, Stalin a realizat că Troțki reprezenta omul pe care l-a disprețuit dintotdeauna; un orator, un extrovertit și o minte strălucitoare.

Având o educație complexă, Troțki se diferenția de ceilalți membrii ai Partidului prin teoria sa a revoluției globale. Troțki știa că un singur stat socialist nu va putea face față presiunilor capitaliste. Astfel, călătoriile și discuțiile sale cu intelectuali străini l-au determinat să se gândească la o revoluție diferită, iar partidul a reprezentat oportunitatea sa de a conduce schimbarea. Cu dorința de a înlătura Țarul, Stalin se alaturase, de asemenea, partidului. Reprezentând un om ce nu se ferea de jaf sau de sabotaj, Lenin l-a considerat util. Pentru Stalin, singura prioritate era Rusia; mai precis, conducerea Rusiei.

Deși de cele mai multe ori, Troțki se afla în centrul atenției bolșevicilor, Stalin își dezvoltase propria strategie, câștigându-și popularitatea în rândul oamenilor obișnuiți. Astfel, Lenin l-a numit Secretar General în anul 1922. Cu toate acestea, rivalitatea dintre Troțki și Stalin s-a manifestat cu adevărat în anii următori. În calitate de responsabil pentru Armata Roșie, Troțki a ordonat trupele să atace Polonia, în nord. Armata condusă de Stalin, una mult mai mică, ar fi trebuit să treacă prin partea sudică a țării, ajungând ulterior în Varșovia pentru a asista soldații conduși de Troțki. Totuși, Stalin a preferat posibilitatea unei victorii personale, ordonând trupele să atace Lvov. Fără îndoială înfuriat, Lenin a cerut celor doi bărbați rapoarte despre cele întâmplate. Fiind puternic criticat, Stalin a ales să-și planifice în liniște răzbunarea.

În anul 1922, Lenin s-a îmbolnăvit. Deși acesta nu și-a numit succesorul, a spus că îl consideră pe Stalin nepotrivit, din diverse motive. Totuși, moartea lui Lenin a reprezentat o oportunitate pentru Stalin, care devenise mai pragmatic ca niciodată. În 1924, Lenin a murit, iar Stalin a insistat să fie organizată o înmormântare extraordinară, în ciuda dorințelor văduvei lui Lenin. În acest sens, poate unul dintre cele mai faimoase citate ale lui Stalin este: „dacă nu-ți ții gura, o să-i facem rost partidului de o altă văduvă a lui Lenin“- cuvinte rostite în ziua înmormântării. Fiind bolnav, Troțki plecase în regiunea caucaziană pentru a fi tratat. Deși acesta insistase să se întoarcă, Stalin, potrivit unor documente istorice, l-a mințit, scriindu-i că un asemenea drum nu ar conta, deoarece Lenin avea să fie îngropat imediat. Așadar, Troțki nu a venit, iar consecințele acelei decizii au fost dezastruoase.

Din acel moment, Stalin a făcut tot posibilul pentru a-l exclude pe Troțki din activitatea politică a partidului. Totuși, Stalin și-a câștigat popularitatea chiar și involuntar, majoritatea oamenilor respingând ideile lui Troțki cu privire la o altă revoluție, una globală. Cetățenii, după ani de instabilitate, apreciau promisiunile lui Stalin de a consolida Uniunea. Cu noua sa putere, Stalin a înlocuit un număr considerabil de revoluționari din timpul lui Lenin, instalând oameni apropiați și cetățeni care îi datorau substanțial.

În 1927, Stalin s-a răzbunat, expulxându-l pe Troțki din partid și trimițându-l, cu forța, în Kazahstan. Fiind alungat, ulterior, din Uniunea Sovietică, lui Troțki i s-a oferit azil în Mexic, una dintre singurele state care a îndrăznit să îl ofenseze pe Stalin. Așadar, în timp ce Stalin își începuse planurile ambițioase de a industrializa Uniunea Sovietică, Troțki ajunsese în gazda Fridei Kahlo, faimoasa pictoriță ce susținea ideologia comunistă.  În exil, Troțki a scris numeroase cărți, denunțând politicile lui Stalin, care îl voia mort. Troțki a încercat să formeze grupuri de opoziție în Mexic, dar după ce a aflat că fiul său a fost omorât în 1938, a știut că nu va mai fi niciodată în siguranță. În 1940, douăzeci de bărbați au intrat în casa lui, înarmați cu mitraliere. Fiind ascuns, a supraviețuit, în mod miraculos. Totuși, al doilea atac a fost fatal. Pe 20 august 1940, un tânăr comunist spaniol, agent al serviciilor secrete comuniste, l-a ucis. Potrivit surselor, aproape trei sute de mii de oameni au participat la înmormântarea lui.

Stalin a reușit nu doar să îl învingă pe Troțki, dar și să își asigure un loc definitiv în istorie. Lev Troțki va fi amintit drept un revoluționar ce a luptat pentru comunism diferit, unul dintre singurii oameni ce s-au ridicat împotriva lui Stalin și cel mai mare dușman al acestuia.