Împușcătura care s-a auzit în toată lumea…

Istorie

Text: Diana Sîrbu

Este fascinant cum funcționează lumea. Lucrurile nu merg întotdeauna așa cum plănuim noi, iar câteodată o șansă ți se ivește în fața ochilor pe neașteptate și o singură acțiune poate să incline axa faptelor. Acea secundă, acea clipă în care totul se desfașoară încet și vezi parcă cum fiecare element se așează agitat la locul lui și creează un ansamblu de nedescris. Modul în care un glonț de câțiva milimetri în diametru a declanșat cel mai mare război cunoscut de lume pâna atunci pare o metaforă scoasă dintr-o poezie. 28 iunie 1914. Această dată ne lasă un gol în stomac și un sentiment de tristețe și durere se cuibărește în sufletele noastre. Este data izbucnirii Primului Război Mondial. Un război în urma căruia noi puteri și-au afirmat supremația, în care harta s-a transfigurat în ceva nou și în care întreaga lume s-a schimbat complet.

Bosnia și Herțegovina fusese recent anexată Imperiului Austro-Ungar. Totul a început în anul 1913, când moștenitorul tronului, arhiducele Franz Ferdinand decide să facă o vizită acestui teritoriu, pentru a inspecta garnizoanele din zonă. Soția lui, ducesa Sophie Albina Choteki se alătură, ceva ce era neobișnuit pentru o căsătorie morganatică, adică o căsătorie în care două persoane de rang diferit, în general soția deținându-l pe cel inferior, se căsătoresc, fără însă a-și transmite titlurile și privilegiile între soți și copiii născuți în urma căsătoriei. Vizita este programată pentru anul următor, ajungând sa fie îndeplinită în data de 28 iunie 1914. Traseul pe care cuplul regal urma să îl urmeze fusese publicat în toate ziarele, astfel ca toată lumea îl cunoștea. Oamenii erau nespus de bucuroși că vor avea ocazia de a fi atât de aproape de cineva de o asemenea importanță.

Însă nu toată lumea împărtășea acest sentiment. Austro-Ungaria era în acea perioadă un amalgam de limbi și culturi. Cea mai important regiune musulmană din imperiu era reprezentată de Bosnia si Herțegovina, dar care era locuită și de sârbi(ortocși) și alte naționalități. În timpul în care oamenii se pregăteau de această important vizită, un grup de conspiratori sârbi în frunte cu Danilo Ilic puneau la cale un plan pentru a-l asasina pe moștenitor. Șase membri ai unei rețele teroriste erau plasați strategic astfel încât să acopere toate punctele traseului mașinilor imperiale, maximizându-si astfel șansele de reușită. Erau înarmați cu pistoale si cu bombe. Acestea din urmă presupuneau pentru a fi folosite așteptarea timp de zece secunde după ridicarea siguranței înainte să explodeze.  Acele zece secunde s-au dovedit cele mai prețioase din viața moștenitorului. În timp ce mașina în care se afla cuplul regal își urma cursul spre primărie, a trecut prin fața primului punct protejat, acela în care se afla NedeljkoCabrinovic, un tânăr în vârstă de 19 ani, care făcea parte din grupul complotist condus de Mâna Neagră, o organizație teroristă formată în Serbia ce avea ca scop unire teritoriilor slave din sudul Imperiului Austro-Ungar. Știa ca majestatea sa se afla în general în cea de-a doua mașină, însă atunci când corpul a trecut prin fața lui și a observat o mașina a poliției locale, l-a întrebat pe unul dintre spectatori și a aflat ca poziția arhiducelui era în cel de-al treilea vehicul. A aruncat atunci bomba pe care o ținea ascunsă cu teamă în mână, fiind prea mare pentru a-i încăpea în buzunar, și nu a mai așteptat cele zece secunde.

Bomba a aterizat inițial pe capota mașinii cu un sunet puternic, iar șoferul, speriat de ceea ce părea să se fi auzit asemenea unei împușcături, a apăsat cu putere accelerația. Atunci micul rotund s-a rostogolit și a aterizat în spatele mașinii regale, cauzând răni ușoare colonelului Merizzi și încă câtorva persoane din public. Cortegiul s-a îndreptat grăbit atunci către hotel, trecând prin fața celorlalți complotiști, care au rămas însă indiferenți, nemaiîncercând să ducă la capăt planul. Nedeljko a încercat să își pună capăt zilelor folosindu-se de pastila de cianură care îi fusese pusă la dispoziție de aceleași persoane care furnizaseră si armele, autointitulându-se“un erou sârb”. Otrava s-a dovedit a fi prea veche ori insuficient de puternică, cauzându-i doar o stare de greață, și a fost prins pe loc de forțele de ordine. În urma procesului care a avut loc ulterior, neavând vârsta de majorat, pedeapsa mortală nu i-a putut fi aplicată, ci a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, perioada maximă ce îi putea fi acordată unui minor. Ajungând la prima destinație, Franz Ferdinand era furios spunând primarului că:“Am venit aici ca prieten și sunt întâmpinat de o bombă„. Soția lui ,Sofia, a încercat să îl liniștească,dar arhiducele înorcându-se cu cinism către generalul Potiorek, guvernatorul provinciei si cel responsabil de securitatea cuplului imperial, și îl întreabă dacă ar trebui să se mai aștepte la o altă bombă. Generalul îl asigură că nu, însă sugerează schimbarea traseului și conducerea directă a majestății la Konak. Ferdinand insistă să treacă și pe la spital, pentru a-i verifica starea lui Merizzi. Statul său major decide să schimbe ruta. Inițial mașina trebuia să facă dreapta pe strada principală către Podul Latin, iar apoi să o ia pe strada Franz Joseph către centru, dar se decide în schimb rămânerea pe strada principală cât mai mult timp înainte de a o lua spre spital.

Hotelul este părăsit în cele din urmă și o singură mașină, cea a șefului poliției se află în fața aceleia regale. Șoferul autoturismului frontal, din neatenție, neobișnuință, ori din cauza faptului că nu fusese anunțat de modificarea traseului, face dreapta pe Podul Latin iar vehiculul imperial îl urmează. Dându-și seama de greșeală, generalul comandă furios întoarcerea, însă această nu mai era posibilă din pricina spațiului mult prea îngust al străzii, așa că șoferul se străduiește să facă o serie de manevre dificile.

Am auzit des despre acest concept al inevitabilului. Se spune că odată ce ceasul este menit să îți sune, nu mai este nimic ce poți face. Câteodată mai multe elemente se mișcă agitate si constituie în final un ansamblu bine pus la punct. Așa s-a întâmplat și în acel moment. Oamenii se aflau la o distanța foarte mică de importantele personalități aflate în vizita. Printr-o coincidență aproape de necrezut, sârbul bosniac Gavrilo Princip se afla în acea mulțime. Disperat de nereușita complotului său, vederea acestei șanse nesperate îi părea neadevărată. La procesul organizat ceva mai târziu a mărturisit că și-a întors capul atunci când a apăsat automat de două ori consecutiv pe trăgaci. Primul glonț l-a nimerit pe moștenitorul tronului în vena jugulară, iar cel de-al doilea pe soția lui, Sofia, in abdomen. Martorii spun că ultimelele cuvinte ale lui Franz Ferdinand o implorau  pe ducesă să rămână în viață pentru copiiii lor. Rugămințile au fost în zadar. Femeia s-a stins după 15 minute, iar bărbatul dupa 30, niciunul apucând să ajungă la spital. Gavrilo a încercat la rândul său să se sinucidă, dar nici în cazul lui pastila de cianură nu a funcționat. Ceilalți cetățeni l-au imobilizat, iar poliția l-a capturat. Era la trei săptămâni distanță de majoratul său, astfel că nici în cazul lui nu a putut fi aplicată pedeapsa cu moartea. A fost condamnat la 20 de ani de închisoare, însă a murit după patru ani, din cauza tuberculozei.

Furios,conducătorul Imperiului Austro-Ungar, Franz Joseph, trimite un ultimatum Serbiei, pe care aceasta refuza să îl accepte, știind că în cazul unei confruntări vor fi susținuți de Rusia. Astfel, în urma refuzului sârbilor de a se conforma cererilor lor, Austro-Ungaria declară război Serbiei o lună mai târziu, pe 28 iulie 1914.

Asasinarea moștenitorului la tron este considerată cauza directă a declanșării Primului Război Mondial. Însă uitându-ne asupra cererilor impuse de Imperiu, prin care se cereau dizolvarea tuturor grupărilor naționaliste din Serbiaprecum și operarea nestingherită a poliției austriece pe acest teritoriu, demiterea unor ofițeri importanți din armata sârbă și arestarea unor persoanlități importante, s-ar putea spune că o confruntare militară era chiar dorită. Acest război era la rândul lui o bombă ce era la câteva secunde de a exploda. Divergențele teritoriale, cât și multitudinea de alianțe au reprezentat cu siguranță doi factori foarte importanți.

Datorită multiplelor alianțe din acea perioadă, războiul s-a întins rapid în întreaga Europă, iar mai apoi în întreaga lume. Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, Rusia a declarat mai apoi război Austro-Ungariei, iar Germania Rusiei și Franței. Atacul Germaniei asupra Belgiei neutre a dus la declararea războiului Germaniei de către Marea Britanie. Toate acestea au avut loc pe parcursul unei singure săptămâni. Mai apoi au intervenit si alte țări, primtre care și România. Primul Război Mondial a dus la destrămarea unor imperii precum cel Rus, German, Otoman și Austro-Ungar, cât și la apariția unor noi ideologii totalitare precum nazismul, comunismul și fascismul. A fost un război sângeros, peste 5 de milioane de oameni și-au pierdut viața, fiind cel mai crunt război cunoscut vreodată până atunci.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s