Text: Alexandra Dicu

”Este o tema comuna” ca Statele Unite ,care doar ”cu cativa ani in urma erau pe punctul de a cuceri intreaga lume precum un colos de putere de neegalat si o forta fara margini…sunt acum in declin, aflate in fata perspectivei decaderii sale finale”. Aceasta fraza, aparuta in editia din 2011 a jurnalului Academiei de Stiinte Politice este si astazi crezuta pe scara larga, dar necesita clarificari .

Declinul care naste atata ingrijorare a fost continuu de la punctul de apogeu la care ajunsesera SUA, imediat dupa al Doilea Razboi Mondial (cand Statele Unite aveau jumatate din bogatia mondiala si o securitate inexpugnabila ).

Corolalul cunoscut ca puterea va apartine Chinei si Indiei –este indoielnic.Acestea sunt tari sarace,cu probleme interne severe,insa lumea devine din ce in ce mai diversa,iar competitorii se pot arata oricand.

Planificatorii americani si-au dat seama ,inca din timpul celui de-al II-lea R.M,ca S.U.A. vor iesi din conflict ca superputere.Reiese foarte clar din izvoarele documentare ”ca presedintele Roosevelt intentiona sa consolideze pozitia hegemonica a Americii in lumea postbelica”(notitele diplomatice ale istoricului Geoffrey Warner). Au fost facute planuri ,conform carora SUA urmau sa controleze o Mare Arie pe suprafata globului.Razboiul a pus capat Marii Crize, iar capacitatea industriala a Americii a sporit de 4 ori, in timp ce competitorii erau decimati. Razboiul Rece care a urmat a fost intr-o mare masura efortul celor doua mari superputeri de a administra regiunile aflate sub propriul control:pentru URSS-Europa de Est,iar pentru SUA-restul lumii.

Pana in 1949, Marea Arie pe care SUA  intentionau sa o stapaneasca se rodase deja prin ceea ce este numit ”pierderea Chinei”.(nu poti pierde decat ceva ce ”posezi”, iar Sua se comportau ca si cum aveau dreptul de a stapani intreaga lume).La putin timp dupa aceea, Asia de S-E a inceput sa alunece treptat de sub controlul SUA, izbucnind razboaie ingrozitoare in Indochina si masacre uriase in Indonezia.Subversiunea si violenta masiva au continuat peste tot, intr-un efort constant de a mentine ceea ce era numit ”stabilitate”.

Pe masura ce lumea industrializata se reconstruia,iar decolonizarea isi continua cursul agonizat,declinul era clar.Pana in 1970,averea SUA ajunsese la aproximativ 25% din avutia mondiala. Lumea industrializata devenea ”tripolara”, cu centre majore in Statele Unite, Europa si Asia. In 1972, Richard Nixon a prevazut si el declinul hegemoniei tarii sale, acesta fiind de parere ca si SUA este sortita sa piarda influență in favoarea Rusiei, Chinei Japoniei.

”Expansiunea spre alte orizonturi este,fara indoiala, o trasatura esentiala care caracterizeaza o natiune cu vocatie imperiala.”-Florin Gârz

Doua decenii mai tarziu, URSS-ul se prabuseste. Prima administratie Bush,care functiona in acel moment,a anuntat ca scopurile fundamentale ale politicii SUA vor ramane neschimbate, desi cu pretexte difertie:imensa dotare militara avea sa fie mentinuta nu pentru a-i proteja pe americani de rusi, ci pentru a contracara ”sofisticarea tehnologica” a puterilor Lumii a Treia. A existat o perioada de euforie dupa colapsul principalei superputeri rivale,asezonata cu povesti despre ”sfarstiul istoriei”si aclamari ale meritelor politicii externe a presedintelui Clinton, care a intrat pasămite intr-o faza ”nobila”,fiind pentru prima data in istorie cand o natiune va fi ”dedicata altruismului”si unor ”principii si valori”.

Intre timp a fost ”pierduta ”si America de Sud. Acest lucru este destul de grav;in timp ce administratia Nixon planuia distrugerea democratiei chiliene-lovitura de stat militara sustinuta de SUA, care a instaurat dictatura generalului Augusto Pinochet.

Politicile pe termen lung ale Statelor Unite raman stabile,cu eventuale ajustari tactice,sub Obama au avut loc anumite schimbari.Analistul militar Yochi Dreazen,impreuna cu alti autori au observat,intr-un articol din ”Atlantic„ ,ca ,in timp ce politica lui Bush era aceea de a captura si de a tortura suspecti, Obama, pur si simplu ii asasina,utilizand pe scara tot mai mare armele terorii(dronele), precum si personalul fortelor speciale.

Esecurile in plan militar, la care se adauga izbucnirea in 2008 a crizei economice explica de ce SUA sunt in declin si in retragere pe front larg. Datoria publica a SUA, in 2014, a depasit 13 000 miliarde dolari. Costurile razboaielor sunt exorbitante, insa, pentru Osama bin Laden(asasinat in 2011) au reprezentat o victorie uriasa, acesta declarand ca un scop de-al sau fusese acela de a falimenta America atragand-o intr-o capcana.

Inainte de criza din 2008, institutiile financiare au inceput sa castige tot mai multa putere economica. Dupa colpasul din 2008,mai multi economisti au inceput sa le verifice activitatea in termeni pur economici. Laureatul Nobel Robert  Solow a ajuns la concluzia ca impactul lor global avea sa fie cel mai probabil negativ, intrucat ”succesele lor adauga foarte putin sau nimic la eficienta economiei reale,in timp ce dezastrele transfera bogatie de la platitorii de taxe catrea finantatori”.

Puterea americana ,la nivel global,se afla intr-un declin continuu de la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial. In timp ce SUA ramane cel mai puternic stat al lumii, puterea globala continua sa se diversifice,iar SUA isi pot impune vointa din ce in ce mai putin, dar declinul are multe dimensiuni si aspecte complexe. Societatea domestica se afla,de asemenea, in declin in multe feluri,iar ceea ce este declin pentru unii poate insemna o bogatie enorma si nesperata pentru altii. Plutonomia ,care este tot mai ingusta ,o mica fractiune de la extrema superioara, castiga tot mai multe privilegii si bogatie, in timp ce, pentru mare majoritate, viitorul este adeseori intunecat, multi oameni confruntandu-se chiar cu probleme de supravieturie intr-o tara cu avantaje de neegalat.