De ce francezii îl disprețuiesc pe Macron?

Politică Europa, Politică simplificată

For us, sons of France, political sentiment is a passion.”

-Wilfrid Laurier

În 2017, Emmanuel Macron a revoluționat politica franceză și a devenit cel mai tânăr lider din Franța de la Napoleon.

Fiind creatorul unui partid de centru și liberal, „En Marche!”, el s-a distanțat în mod promițător de politica tradițională, promițând că va reforma întreaga economie.

Dar, Macron a pierdut, pe 19 mai, majoritatea absolută în camera inferioară a Parlamentului, această pierdere reprezentând doar una dintre dovezile necesare pentru a argumenta de ce doar 30% din francezi au încredere în „Președintele elitist”.

Cum a crescut această neîncredere din partea francezilor?

Speranțe mari pentru „următorul Napoleon”-

După cinci ani alături de președintele François Hollande, cunoscut ca fiind cel mai nepopular președinte din istoria franceză recentă, francezii ar fi sărbătorit câștigul unui alt Președinte cu mari speranțe.

Popularitatea lui Hollande are de a face cu eșecul său de a-și îndeplini promisiunile de a reînvia economia, de a reduce șomajul și de a reveni la cheltuielile publice, așadar, noul Președinte ar fi moștenit o economie ce creștea încet, dar constant, de la criza financiară din 2008.

După Hollande, francezii au simțit nevoia unei schimbări drastice care ar fi redefinit țara ca o mare putere, iar acea schimbare s-a numit (sau ar fi trebuit să se numească) Emmanuel Macron.

Deși avea doar 39 de ani, fostul bancher, ce devenise consilier economic pentru Hollande (în mod ironic), își câștigase faima prin promisiunea de a găsi o cale de urmat pentru o țară ce fusese reținută de îndoială de sine și de conflicte interne.

Pe lângă o strategie inteligentă, ce avea la bază dinamism, optimism si reînoire, și o imagine pozitivă în mass-media, Macron a beneficiat de contextul politic din Franța.

Descriindu-se ca „nici de dreapta, nici de stânga”, printr-o politică centristă ce avea la bază reformarea economiei, amplificarea integrării în Uniunea Europeană, crearea unui mediu favorabil afacerilor și restabilirea echilibrului mediului înconjurător, Macron a reușit să câștige 66,10% din voturi, învingând-o pe Marine le Pen.

„le Président des riches”

Deși mulți sunt de părere că un Președinte francez ar fi displăcut indiferent de situație, pentru simplul fapt că exercită putere asupra țării, respingerea față de Macron poate fi justificată.
Cu toate că, la prima vedere, sărăcia în Franța nu pare a fi o problemă ce necesită atenție internațională, Franța fiind în top-ul țărilor cu cea mai mare calitate a vieții, 9 milioane de francezi nu au resursele financiare pentru a-și asigura un trai decent.

Conform ultimelor tendințe postate de INSEE, 14% din populația franceză (8,8 milioane de persoane) este considerata săracă, iar aceasta reprezintă o creștere de peste un milion de oameni în 10 ani.

De asemenea, Franța are o rată a șomajului de aproximativ 9% (una dintre cele mai mari din Uniunea Europeană).

Așadar, comentariile lui Macron i-au afectat mandatul , foarte mulți francezi considerându-l „Președintele elitist”.

Puteți să vă găsiți de lucru oricând și oriunde, doar traversați strada și căutați.

-Emmanuel Macron

Majoritatea francezilor se simt neglijați de Macron, ostilitatea dintre Președinte și clasa mijlocie intensificându-se pe zi ce trece.

„Indiferent dacă o numim aroganță sau condescendență, există un sentiment în rândul anumitor categorii sociale; cuvintele lui Macron sunt ca o palmă, simt că lui Macron  nu-i pasă“, a declarat Jérôme Fourquet, anchetatorul șef la Ifop.

Vă încurajez să luptați, dar nu împotriva mea!

Prima criză a președenției lui Macron a fost în anul 2018.

Probabil ați auzit de Vestele Galbene sau de “Gilets jaune”?

Mișcarea “Gilets Jaune”

De ce protestează?

Majoritatea protestează din cauza indiferenței Președintelui Macron față de condițiile dure pentru muncitori.

Creșterea prețurilor la combustibili a fost motivul pentru care s-au declanșat demonstrații. Oamenii au solicitat reducerea impozitelor pe combustibili, reintroducerea impozitului de solidaritate asupra averii și demisia lui Emmanuel Macron.

Deși decizia lui Macron de a mări taxa pe combustibil ar fi trebuit să reprezinte un pas înainte pentru energia regenerabilă, costurile suplimentare s-au dovedit a fi devastatoare pentru muncitori, dar neînsemnate pentru cetățenii de înaltă clasă.

Rezumându-se doar la creşterea impozitului pentru anumite tipuri de vehicule, Macron a urmărit scumpirea generală a deplasării pe şosea, dar populaţia din mediul rural a perceput decizia ca pe o aroganţă.

O altă problemă era faptul că doar 20% din impozitul se îndrepta spre susținerea tranziției țării către folosirea energiei regenerabile.

Din ce în ce mai puțin susținut…

Protestele împotriva lui Macron s-au diminuat din anul 2018, dar la fel a făcut și rata sa de aprobare…

Deși evenimentele precum: Brexit, arederea pădurii Amazoniane sau câștigul lui Boris Johnson au plasat popularitatea lui Macron în rândul problemelor nesemnificative, francezii nu și-au schimbat opinia în legătură cu tânărul Președinte.

2022?

Având în vedere inexistența unui adversar credibil și nepopularitatea lui Marine Le Pen (varianta franceză a Vioricăi Dăncilă), șansele lui Macron de a câștiga din nou nu par chiar atât de mici precum am fi crezut.

Oare Macron va reuși să recâștige încrederea francezilor (în general, din cauza pandemiei actuale, politicienii își recapătă încrederea și popularitatea) , sau ar trebui să ne așteptăm la cu totul alt rezultat?

Indiferent de viitorul rezultat, un lucru este sigur: Franța are nevoie de o schimbare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s