Granița cu o dată de expirare- China și Hong Kong

Politică Asia, Politică simplificată

Mulți dintre noi subestimăm cât de privilegiați am fost să ne naștem într-un sistem democratic.

Minimalizăm, adesea, importanța dreputilor cu care ne-am născut, drepturi pentru care strămoșii noștri au luptat…

Trăim cu impresia că aceste drepturi sunt nelimitate și că le vom avea întotdeauna, motiv pentru care nu ar trebui să le prețuim.

Dar cum v-ați simți dacă aș ști că toate libertățile voastre au o dată de expirare? Atunci le-ați fructifica? Ați lupta pentru a nu le pierde, la fel cum au făcut strămoșii noștri pentru a le câștiga?

Puteți să vă liniștiți, momentan drepturile noastre nu sunt în pericol, dar, din păcate, nu putem spune la fel pentru drepturile oamenilor din Hong Kong.

Curând, în anul 2047 pentru a fi mai exacți, granița ce desparte Hong Kong și China își va întâlni data de expirare.

“O singură țară, două sisteme politice”

Da, teoretic Hong Kong aparține Chinei, dar, cu siguranță nu ați crede asta dacă ați vedea granița ce le separă sau le-ați compara sistemele de guernare.

În anii 1800, în timp ce Mareea Britanie și China se luptau din cauza unor probleme legate de comerț, Mareea Britanie a preluat Hong Kong-ul, transformând-ul în colonie. Pe atunci, Hong Kong nu reprezenta, neapărat, un tezaur, fiind nepopulat și neexplorat.

Sub stăpânire britanică, atât populația, cât și economia Hong Kong-ului au explodat, transformând teritoriul în unul dintre cele mai dezvoltate și profitabile colonii. Cu toate că populația Hong Kong-ului era, în principal, formată din imigranți chinezi, societatea democratică din Hong Kong nu ar fi putut să fie mai diferită de societatea comunistă din China.

Dar, cu scopul formării unei relații diplomatice, Mareea Britanie și China au fost nevoite să semneze căteva acorduri cu privire la economie și comerț, dar și cu privire la colonie. Unul dintre tratatele semnate spunea că Hong Kong va rămâne colonie britanică timp de 99 de ani, ceea ce ar fi însemnat, oficial, 1997.

Pe măsură ce data de expirare se apropia, liderul Chinei, Deng Xiaoping și prim-ministrul Regatului Unit, Margaret Thatcher, au început să negocieze soarta Hong Kong-ului.

Pe de o parte, Mareea Britanie a recunoscut faptul că Hong Kong va reveni Chinei, dar, pe de o altă parte, China a recunoscut autonomia Hong Kong-ului pentru 50 de ani. În alte cuvinte, când s-au așezat să negocieze, au ajuns la un acord potrivit căruia oamenii din Hong Kong își vor putea menține modul de viață, sistemul juridic și libertățile democratice până în anul 2047. Acest acord s-a numit “Două sisteme, o singura țară”.

Guvernat cu propriile sale valori și cu propriul său sistem politic, Hong Kong a fost, de multe ori, în opoziție cu China, dar, cu trecerea timpului, China a început să forțeze integrarea teritorului…

Deși China s-a angajat să respecte această autonomia până în anul 2047, iar în primul deceniu după predare și-a respectat promisiunea, Xi Jinping își dorește să desființeze granițele ce separă Hong Kong de Shenzhen.

De ce au fost de-acord cu acest tratat?

Studiind acordul dintre China și Mareea Britanie, probabil v-ați întrebat de ce China ar fi de-acord cu astfel de termeni.

Nemaifiind o colonie, o integrarea fără întârziere ar fi fost în interesul Chinei, nu?
Hong Kong era, fără îndoială, cel mai productiv oraș din China din punct de vedere economic.  La începutul anilor 90’ , chiar înainte de predare, economia orașului Hong Kong reprezenta ¼ din economia Chinei, în ciuda mărimilor.

Așadar, pentru a menține o economie puternică și pentru a nu amplifica ostilitatea oamenilor revoltați din cauza guvernului comunist de după graniță, o integrarea pe parcursul a cincizeci de ani era favorabilă.

Dar, cu trecerea timpului, multe alte orașe din China, precum Shenzhen, Chongquing sau Beijing, au reușit să ajungă la nivelul Hong Kong-ului, eclipsându-i importanța economică.

Deși reprezenta 27% din PIB-ul Chinei în anii 90’, Hong Kong reprezintă, în prezent, doar 3%.

% din PIB-ul Chinei (Hong Kong)

În prezent, nemaifiind dependentă de Hong Kong din punct de vedere economic, China nu mai are aceleași stimulente pentru a-i respecta autonomia.

Așadar, guvernul chinez face tot posibilul pentru a pune amprenta influenței sale peste Hong Kong, amintindu-le oamenilor că granița are o dată de expirare.

Nu aveți de ales…

În ultimii ani, majoritatea emisiunilor de televizor ce se difuzează în Hong Kong își încep programul cu imnul național chinez, iar majoritatea reclamelor reprezintă videoclipuri promoționale ce dezvăluie celebrități din Hong Kong care participă, cu “entuziasm”, la obiceiurile tradiționale chineze.

În același timp, toate știrile au început să fie în limba mandarină, limba oficială a Chinei, deși oamenii din Hong Kong vorbesc limba cantoneză.

Încă din anul 2014, an în care guvernul Chinei a  încercat să controleze cine ar putea candida la alegerile din Hong Kong, în efortul de a asigura un candidat pro-China, oamenii ies în stradă pentru a protesta zilnic.

Protestul din anul 2015

Dar mesajul transmis este foarte clar: oamenii nu au de ales; vor face parte din China în curând.

Așadar, oamenii din Hong Kong luptă împotriva sistemului comunist al Chinei, fiind martori ai unei granițe ce se dizolvă încet, ștergându-le, în timp, libertățile.  

Acestea fiind spuse, situația actuală a Hong Kong-ului ar trebui să reprezinte, pentru noi, un motiv de recunoștință față de ceea ce nu prețuim suficient, libertatea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s