Adevărul din spatele conflictului din Siria

Politică Orientul Mijlociu, Politică simplificată

Siria se află în război din 15 martie 2011. De atunci și până în prezent, numeroase puteri militare s-au alăturat acestui conflict, sprijinind diverse interese. Mai mult de jumătate de milion de oameni au murit sau sunt dați dispăruți. Milioane de oameni au fugit din calea terorii.

Orașul Alep înainte și după război

Care este contextul istoric al acestui război ?

Teritoriul Siriei a făcut parte din imperiul otoman din 1915 și până la finalul Primului Război Mondial, în 1918. Atunci, Imperiul Otoman a fost dezmembrat, iar marile puteri europene au anexat teritoriile arabe, divizându-le în baza acordului ,,Sykes-Picot”, o înțelegere între Anglia si Franța. Aceste două țari au trasat frontiere noi fară să țină cont că, de fapt, în spatele hărții se află popoare care se dezbină. Conflictele istorice au fost și ele ignorate, cum ar fi conflictul de ordin etnic și religios dintre suniți și șiiți, cele două mari ramuri ale religiei islamice. În Siria, în prezent, se află la putere Șiiții alauiți, care reprezintă numai 13% din populația tarii, în comparație cu suniții, care alcătuiesc 74%.

Ulterior, unul dintre grupurile religioase minoritare a văzut o oportunitate în alianța cu Franța. O parte dintre șiiții alauiți, considerați eretici de către musulmanii suniți pentru credința lor, s-au alăturat conducerii franceze, in special nou fondatei armate siriene. Francezii au văzut, la rândul lor, oportunitatea de a-și consolida puterea în regiune și au promovat această minoritate în structurile cheie de conducere ale Siriei, care nu era stat suveran, ci parte a Imperiului Colonial Francez.

Acordul Skyes-Picot

Odată cu sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, forțele coloniale s-au retras, însă granițele au rămas neschimbate. De asemenea, șiiții alauniți au rămas la putere în Siria, încercând din răsputeri să o păstreze, în pofida majorității sunite.

Cum a început, de fapt, conflictul din zilele noastre ?

În martie 2011, sirienii din orașul Dera ies în stradă pentru a protesta împotriva regimului.

Forțele lui Bashar Al-Assad, actualul președinte al Siriei, trag în mulțime, susținând că protestatarii au deschis primii focul. Pe măsură ce numărul de victime creste, valul de proteste se întețește, iar acum ia naștere războiul civil sirian, care se desfășoară pâna în prezent, între forțele rebele și guvernul sirian.

Războiul civil care nu este întocmai civil

Forțelor rebele și guvernului Sirian li se alătură, treptat, deopotrivă aliați si opozanți, forțe moderate si extremiste.

Astăzi, principalele părți combatante sunt:

Forțele lui Bashar Al Assad, susținute de către Iran ca aliat principal, dar și de către Rusia și Hezbollah. Israelul a luat inițiativă împotriva furnizării de armament în sprijinul guvernului și a organizat raiduri aeriene pentru a împiedica livrarea de arme la Hezbollah. Guvernul sirian este susținut cu armament și de către Coreea de Nord, Irak, Egipt și Cuba. Sprijinul lor non-letal se constituie din Venezuela, Angola, China și Algeria.

În 2015, Rusia a demarat un raid aerian care a întors soarta războiului în favoarea guvernului sirian. Rusia declara public că ucide numai teroriști, însă au fost raportate atacuri îndreptate înspre civili.

Armata siriană liberă cuprinde sute de grupări rebele distincte și este sprijinita direct de către Arabia Saudita, Qatar și Turcia. Prin sprijinul lor non-letal, li se alătură Canada, Elveția, Germania și Olanda. SUA, Anglia si Franța au susținut ceea ce considerau a fi grupuri rebele moderate, însă acum sprijinul lor este non-letal, deoarece majoritatea forțelor rebele ramase sunt ale grupărilor Stat Islamic.

Forțele kurde YPG si YPJ sunt unitățile de protecție ale poporului kurd, susținute de Kurdistan, Franța, SUA, dar și de către Siria, pentru ca acestea lupta împotriva grupării teroriste ISIS. Acestea sunt sprijinite prin suport militar aerian de către Australia, Arabia Saudită, Qatar, Iordania, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Maroc și Canada. Sprijinul non-letal este acordat de Marea Britanie și Rusia.

Printre forțele combatante se numără și cele două mari grupări radicale jihadiste, reprezentând extremismul islamic, Jabhat al-Nusra și ISIS.

Jabhat Al-Nusra este o ramura a grupării cu numele de Al-Qaida in Siria, iar ISIS este o grupare terorista care s-a desprins din Al-Qaida, și a câștigat atât faimă cât și teritorii prin campanii militare extrem de violente. 

Cele două grupări teroriste sunt rivale, însă ambele își doresc întemeierea unui stat islamic propriu pe teritoriul Siriei.

ISIS

Cine se luptă cu cine ?

Conflictul principal este reprezentat de forțele regimului politic al lui Bashar Al-Assad și rebelii armatei libere siriene.

Guvernul sirian luptă împotriva grupării Jabhat Al-Nusra.

ISIS se luptă cu toate forțele menționate mai sus, și în special cu kurzii, care s-au dovedit cei mai eficienți in lupta contra ISIS. Din nefericire, kurzii sunt atacați de turci, atât în Siria, cât și in Irak. Încă din 2016, turcii au ocupat nordul Siriei și sunt aliații guvernului sirian.

Care este motivul pentru care acest război civil a luat o turnura diferiă de aceea pe care o iau majoritatea războaielor civile ?

Treptat, tot mai multe forțe internaționale sunt implicate în acest conflict, direct sau prin sprijinirea uneia dintre grupări. Motivul central nu este, însă, războiul civil din Siria, ci este unul de ordin economic și geopolitic. 

Cu toate că peninsula Arabia este predominant deșertică, aici se află o treime din rezervele de petrol și gaze naturale ale planetei. Pentru a vinde aceste resurse Europei, toată peninsula Arabia trebuie ocolită pe mare, înainte de accesul în Marea Mediterană prin canalul Suez. Calea cea mai scurta este drumul drept, care trece prin Siria, țară care are ieșire la Marea Mediterană. În acest context, cine controlează Siria, controlează și fluxul resurselor către Europa.

Acest conflict a declanșat si o migrație în masa, o primăvara arabă în Europa în anul 2016,  deoarece jumătate din locuitorii Siriei, în număr de 11.6 milioane înainte de război, au fugit din calea conflictului. Odată cu valul de emigranți, pe bătrânul continent au ajuns și purtători ai Războiului Sfânt, care au destabilizat Europa prin frica pricinuită.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s